Poezie

ceață 2

1 min lectură·1 februarie 2009

Mediu

Aproape că eram om în ziua aia

ascultasem niște muzică islandeză

și vedeam undeva un munte

da, mă bucuram că mai scriu poezie

că-mi aud vocea, că te-am cunoscut

nu e foarte important, dar e acolo

fără ca măcar să știu

și mă atingi

ca pe un film fotografic

și stăm așa

mi-ai zis: eu trec, eu sunt un haiku

și m-am trezit, am început să-ți fac semne pe hîrtie

iar tu, recunoscătoare, făceai foaia albă din nou

cît se rotește lumina farului,

O DATÃ,

atît ai spus

apoi cauți malul singur

era un total dezinteres, voiai să chem delfinii

-niciodată e prea departe de mine, opriți karma-

fă-mă o apă termală, dizolvă un munte de sare în linguriță, zîmbește

toate astea sunt o altă limbă, un alt motiv

pentru a incendia

arată-ți fața la poartă, am venit să nu-ți cer nimic

parcă sunt om și e o altă zi.

001.824

liviu clisu. “ceață 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-clisu/poezie/1821286/ceata-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.