Poezie

un poem mai vechi

2 min lectură·27 decembrie 2008

Mediu

Hai să vedem lumea cu ochi de cîine

Să facem iarăși cunoștință

Să ne punem unul altuia scrisori în cutiile poștale

Hai să ne lipim de lume ca de pistilul unei flori carnivore

Îți spun dizolvîndu-mă

Hai să organizăm mica noastră fericire în iarbă

Să fim pe rînd greierul și furnica

Să populăm alfa centauri sau andromeda, tu alegi,

Să ascultăm donovan, să bem vin din butoi, să batem clopotul în dungă

Cum c-am murit pentru ceilalți

Să jucăm șah cu ochii închiși

Hai să ne ținem de prostii, să ne dăm în bărci

Asta îți spun în fiecare după ce ne despărțim, fiecare încotro,

Hai să clișeizăm totul în jur pînă cînd lumea va apărea nouă și mirată

Sudată, nenituită, neputiincioasă și exuberantă

Precum un poem pe care nu știi cum să îl termini

Pe care nu vrei să-l termini singur, în singurătate

Ordonat în minte, coborît printre multe obiecte ale conștiinței

Instalație de beculețe într-un brad arzînd pentru nimeni

Mereu primenită, neînsemnînd ceva ci doar fiind fiind

Fără scăpare fără zecimale fără perioadă

Haide să fim aleși fără să alegem

Să ne suim pe gard, să ne bălăbănim picioarele

Contururi umplîndu-se prin continuă conturare

Trăsături urmînd o linie neștiută , doar iubită

Haide să fim vidul din sfera de la Magdeburg :

Numai dragoste

001.872

liviu clisu. “un poem mai vechi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-clisu/poezie/1815940/un-poem-mai-vechi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.