Poezie
captatio benevolentiae
1 min lectură·
Mediu
Ca un mormînt
Pe un cîmp verde
Peste care plouă încet spre seară .
Undeva în depărtare înflorește un pomișor
Undeva pe o cale ferată un melc așteaptă un tren
Fiecare zîmbet al tău e o amintire
s-a întunecat peste cîmp și mormîntul e mai vesel, nu se mai vede,
o mașină cu un singur far mă va duce mai aproape de casă
felice, felice, urlă o canțonetă rusească iar eu , dragoste,
îți sărut podul palmei și te subestimez ca să mai pot exista,
și fug pentru că nu pot să zbor,
să planez deasupra ta,
o să te uit și tu o să mă uiți ,
o să te iert și tu o să mă ierți,
sau poate că o să plîngem și o să dormim,
respirînd spre celălalt,
ceva cald și indefinit oricum ne va cuprinde,
va trebui să fim recunoscători.
012887
0
prea multe regrete!