Livia Camciuc

M-am visat printesă, Și eram de toți părăsită Apoi am fost craiasă, Și în final de toți uitată. O singură dată, m-am visat fericită, Și într-adevăr de toți iubită Ca la sfârșit, să mă văd

Respect omul ce merită totul... Totul fiind luat ca pe un întreg... Full de ceea ce apreciez și-admir, Fără prefăcătorii sau cine știe ce chilipir. Respectul mi-l arăt tăcând, Admirația n-o

Aș vrea ca trecutul să dispară, Să șterg urmele, pe unde am călcat, Să nu mă caute nimeni de afară, Să fiu singur într-al meu univers neapreciat! Umbra s-o pierd, undeva în pustiu, În urma mea

Mi-am întâlnit într-o zi soarta Era mare... mare... cât un elefant, Rea ca un demon, Evidentă ca un neon Și chiar de sună aberant... N-am băgat-o în seama Am plecat mai departe Și-am fugit pe

Deschid un ochi și văd liniștea E lumea mea pustie. Mă descurc și mi-e bine în ea Deși e o goală, albă cutie. Deschid și celălt ochi, de văd razboiul E lumea voastră blestemată. Aici trebuie

În somn, tresar adânc, Visam că mănânc. Ipocrită senzație-n noapte, Sfârșindu-se urât cu șoapte! Visam ca râd, Fericită mă trezesc surâyând. Visam că plâng, Fără să deschid ochii Îmi fulgeră

Aș vrea, ca focul să nu mai ardă... Aș vrea, ca mutul să vorbească... Aș vrea, ca surdul să audă... Aș vrea, ca pictorul să nu mai zugrăvească... Aș vrea, ca totul în jurul meu Să fie pustiu

Și-ai aparut, tu, stea a poeziei Dintr-alte stele cu alți zei... Înger palid cu priviri senine Opera ta stă veșnic lângă mine. Tot ce-i trist mă înfioară . Zâmbitoare o rază te ridică Însă