M-am visat
M-am visat printesă, Și eram de toți părăsită Apoi am fost craiasă, Și în final de toți uitată. O singură dată, m-am visat fericită, Și într-adevăr de toți iubită Ca la sfârșit, să mă văd
Respect
Respect omul ce merită totul... Totul fiind luat ca pe un întreg... Full de ceea ce apreciez și-admir, Fără prefăcătorii sau cine știe ce chilipir. Respectul mi-l arăt tăcând, Admirația n-o
Suna aberant...
Mi-am întâlnit într-o zi soarta Era mare... mare... cât un elefant, Rea ca un demon, Evidentă ca un neon Și chiar de sună aberant... N-am băgat-o în seama Am plecat mai departe Și-am fugit pe
Unde sunt?
Deschid un ochi și văd liniștea E lumea mea pustie. Mă descurc și mi-e bine în ea Deși e o goală, albă cutie. Deschid și celălt ochi, de văd razboiul E lumea voastră blestemată. Aici trebuie
Vis
În somn, tresar adânc, Visam că mănânc. Ipocrită senzație-n noapte, Sfârșindu-se urât cu șoapte! Visam ca râd, Fericită mă trezesc surâyând. Visam că plâng, Fără să deschid ochii Îmi fulgeră
Aș vrea...
Aș vrea, ca focul să nu mai ardă... Aș vrea, ca mutul să vorbească... Aș vrea, ca surdul să audă... Aș vrea, ca pictorul să nu mai zugrăvească... Aș vrea, ca totul în jurul meu Să fie pustiu
Lui Eminescu
Și-ai aparut, tu, stea a poeziei Dintr-alte stele cu alți zei... Înger palid cu priviri senine Opera ta stă veșnic lângă mine. Tot ce-i trist mă înfioară . Zâmbitoare o rază te ridică Însă
