Poezie
Iarbă
Turmă de oi
1 min lectură·
Mediu
Mă paște de zile o turma de oi,
Ce-mi calcă tiptile tăcerea.
Hrănită de soare, scăldată de ploi,
Sunt iarbă. Sunt dulce ca mierea.
Și ele mă pișcă cu buzele lor.
Mă smulg și mă mestecă bine.
Imi cântă verdeața în straniu cor.
E tot ce rămâne din mine.
Mă poartă în lapte. Respiră greoi.
Se clatină mici clopoțele.
Sunt iarbă. Mă duce o turmă de oi
În pântece calde și grele.
Se coace amurgul. Purtată de vânt
Semințele-mi zboară, și iată
Eu cresc mai bătrână din negrul pământ.
Sunt galbenă, rece, uscată.
Mă paște de veacuri o turmă de oi,
Ce-mi calcă în goană durerea.
E negru și cerul. Nici soare, nici ploi.
Sunt iarbă amară ca fierea.
012156
0
GM