Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
Mai stai puțin, să-ți spun ce-a fost demult,
Când nu ploua cu flori cum plouă azi,
Când n-aș fi stat cuminte să ascult
Cum freamătă lumina pe sub brazi.
Era ceva, ce nu pot să-ți descriu
Acum, când mă privești zâmbind ușor,
Când stăm sub cerul umed, siniliu,
Umplut cu cânt de pasăre și zbor.
A fost... O, da, a fost, dar tu nu știi.
Ți-s zilele rotunde și întregi.
În ochii tăi e soare, păpădii
Și chiar mă tem că n-ai să mă-nțelegi.
Dar stai puțin, că poate îți explic.
Demult-demult, când vara ta dormea,
Am pus o frunza galbenă în plic.
A fost cândva o toamnă-n viața mea.
011851
0
AB