Poezie
Enigmatice
1 min lectură·
Mediu
va veni o zi cand n-ai sa-mi mai simti fiinta,
cand pasii mei se vor odihni in palma nu-stiu-cui,
iar rasuflarea mea nu va mai fi umbrita de tine…
va veni o zi cand privirea ta nu va mai cadea in cercuri
linistind lumina in moarte,
iar ora grea de noiembrie mi se va parea
bizar, linistitor de frumoasa;
o zi in care vei fi uitat cat de trista ma invaluia
spasmodica daruire a mainilor tarzii…
mainile tale insufletite
sufletul tau facut maini…
privirea mea de fum
zambetul tau de foc
si intre noi inocenta pierduta
stigmatizata revoltator ca-n necrologul
unei fete batrane…
iluzia unei iubiri de scrum.
n-ai sa uiti niciodata
ca eu te-am privit cum plecai!
002422
0