joc

imi place mult poemul tau.
grozava curgere si muzicalitate pentru:
\"dansul atâtor întârzieri
pe chipul tău obosit,
degetele mele trecute
prin părul tău de fum,
toate, ca un preludiu fără sfarșit
dintr-o iubire pe care n-o vedem,
învelită în atâtea și-atâtea rețineri.\"

la fel atat de firesc:
și m-ai iubi,
cu fiecare neatingere a buzelor,
pentru fiecare nedăruire a mea,
ca pe o salvare nechemată...

sunt de parere insa ca poemul trebuia sa se termine aici.
ai un fel al tau de-a spune lucrurile, care ne apropie foarte mult ca sriitura.
intradevar se vede cum primeaza emotia in poezia ta, asa dintr-o respirare spui atat de multe, si la fel inteleg eu atat de multe dintr-o respirare.
cu mult drag, mihai amaradia.
ne mai citim

multumesc mult mihai pentru comentarii. poezia asta era inca in lucru, asa ca orice sugestie e binevenita. iulia
si da, ne mai citim.........