De mâine voi scrie pe bancnote cu chipul tău în mijloc
Și marcaj să nu fie falsificate
Duc pe cap un vas cu gânduri să mă adap
Trag obloanele și ma închid în suflet
Iar tu vezi, ca de obicei,
era un drum de țară azi în calendar
și o clădire de sticlă neagră în furtună
aproape de nămol și bălegar
cu dinții clănțănind și cămașa uda
am scris ultimul vers dintr-un poem
străin de mine
zidul din sticlă mincinoasă desparte
doi copii cu buzunarele pline de monezi
aruncă pe rând simțind adânc un clinchet
de degete
viața zvâcnește în pieptul fluturelui
cu două aripi albe ce
