Poezie
Doi
1 min lectură·
Mediu
zidul din sticlă mincinoasă desparte
doi copii cu buzunarele pline de monezi
aruncă pe rând simțind adânc un clinchet
de degete
viața zvâcnește în pieptul fluturelui
cu două aripi albe ce vor să se găsească
și mângâie aerul închipuind atingeri
de buze
gânduri născute pe două planete
diferite îmbrățișări ascunse în umbre
se ating doar închizînd ochii de frică
de resprații
două maluri uscate cu trenă de flori
ofilite vor să ridice din rădăcini dezvelite
pod peste acel râu secat
de lacrimi
doi
uniți
de degete
de buze
de respirații
de lacrimi
001.390
0