Lesenciuc Teodor

Ha, ha! deranj? nici vorba...

\"arogantul mandru se plimba dimineata descult\"

\"memorialistul e un elefant cu pretentii\"

\"care ati oprit, bai orbilor, soarele?\"

\"un meteorit vana pamantul, dar degeaba.\"

\"cina pusa..., nevasta frumoasa..., somn usor!\"

\"calu daruit refuza funda cu dintii.\"

\"copii, lasati bunicilor somnul, experienta necesara.\"

\"nu va mai jucati cu acidul sulfuric!\"

este intr-adevar un exercitiu interesant si distractiv, abia astept sa vad unde te duce imaginatia/inspiratia!

\"te rog, nu fi straina, doare!\"

asa ca nu-i de acolo.

ma bucur ca-i mai trecut pe la mine, apropo, lucrez acum la o scurta povestire inspirata oarecum dintr-un text de-al tau (inspirata in sensul ca am o curva pe acolo :))

desigur ca si pe asta se mai putea lucra, eu am scris-o si am postat-o, fara finisari si corectari de expresie. o prietena mi-a zis c-a plans dupa ce a citit-o, cred ca asa e ea prea emotiva. da, stagacia e voita - desi uneori imi iese si cand nu o caut.
mersi mult de comm, te mai astept.

stimate domn, aveti dreptate. tocmai va urmaream (atras fiind de un comm extrem de pertinent al dvs. la altcineva) si incercam sa asimilez unul din textele dumneavoastra, ma bucur ca am mai descoperit un prozator. sper ca o sa aveti bunavointa sa ma mai trageti de urechi si in alte ocazii,
cu infinit respect,
L.T.

sa-ti spun ceva, un secret.

strigatul e de la bun inceput, primele cuvinte mi-au parut luate dintr-o cearta, asta inainte sa inteleg scopul.
iar, ce am luat eu din context, nu erau \"strigate\", pur si simplu niste cuvinte care mi-au placut.

:)daca vrei iti pot striga tot textul in ureche, sa vezi cat patos si energie au cuvintele!

dreptate, multumesc, s-a corectat.

poate e lipsa punctuatiei, poate sunt cuvintele alese, nu stiu.

\"tot ce am crezut că e iubirea e fals fals și imprecis\"

\"am murit în vis împușcată înjunghiată spânzurată arzând în accidente de mașină sau cataclisme am murit de atâtea ori\"

n-am zis ca nu-i frumos.

pigmentate cu umorul epigramelor par sa constituie propriul lor gen literar. unul spumos, inteligent, care are conflict si poante.
sunteti foarte buni.

nu mai incerc cu epigrame pana cand nu prind cate ceva despre ele.:D

acest mic confilct, daca acesta e numele potrivit, imi e total necaracteristic pentru ca de obicei nu raspund la gratuitati.

prin urmare rog vizitatorii sa-l ignore, nu merita importanta si nu poate duce la nimic concludent sau constructiv.

cred ca de asta s-au inventat off-urile.

ipocriziei e cu totul alta, una dintre ele e sa ceri altora ceva ce tu nu poti face... hmm.

cat despre limba romana, acolo eu recunosc ca am de invatat, asta e, nu ne nastem toti Cartaresti si Eminesti...

acum ca-mi amintesc de tine, stii... am foarte slaba memorie a numelor.

avand in vedere cat de atenta e critica ta am incercat sa descopar un fragment oarecare din propria ta opera care sa ma ajute sa invat, sa acumulez oarecare informatii si cunoasteri necunoscute mie. imagineaza-ti deci surprinderea mea cand am descoperit ca proza ta e aproape inexistenta pe site. prin urmare, as fi interesat sa citesc ceva scris de tine, orice (cand zic asta ma refer la proza desigur).
cum spuneam, o fac doar din dorinta de a invata ceva bun.
multumesc.

\"tratat gen Creanga\" dupa propria-mi exprimare inseamna orice text capabil sa trezeasca in mine sentimentul similar creat anterior de ilustrul autor. e vorba de (caldura, naturalete, relaxare si pur si simplu sinceritate) modul in care seamana ca mod de transmitere a mesajului,
multumesc, asta doar sa nu fiu gresit inteles (cum se mai intampla).

ochii, intr-adevar, aici ai dreptate, litera in plus e o greseala infioratoare.
uitandu(liniuta)ma peste tecst, ar trebui sa fiu de acord si cu observatia despre clisee, doar ca nu-s. stiu bine care sunt avantajele si dezavantajele unui cliseu, daca vrei putem vorbi despre asta. unul din sfaturile pe care am de gand sa le urmez (avand in vedere ca vin de la persoane cu notorietate) e sa stai langa vorbele tale si sa fi mandru de ele - ceea ce e exact ceea ce voi face.
crede ca critica pe acest text e cu totul alta, sunt lacune mai mari si probleme de constructie pe care eu nu le-am vazut (motiv pentru care am si postat)
ha,ha,ha! daca as fi scris asa in gimmnaziu, probabil m-ar fi impuscat cineva, avantajul de acum e ca pot scrie ce, cand si cum vreau.

cea mai mare problema a acestui fragment, lucru pe care trebuia sa-l vezi, e ca nu urmareste nimic. n-a fost creat pentru alt scop decat de a ma ajuta pe mine sa pastrez in minte un sentiment, o senzatie pe care o s-o folosesc poate mai tarziu.

anyway, critica ta nu-i deplasata si o apreciez, sper ca vei fi la fel de atenta si cu celelalte texte (daca o sa alegi sa le parcurgi), cine stie, poate o sa-mi fi de ajutor.

la mine.
cum sa comentez textul asta, literar? nu cred ca e o abordare potrivita avand in vedere ca nu se supune constitutiei literare. poetic? nu cred ca-i poezie, dar m-am inselat si/n alte dati.

prin urmare personala ta e un strigat care cere atentie, care vrea sa se dezbrace putin pentru oricine, nu pentru oricine - ci pentru cine vrea sa te aiba mai aproape.
ne mai citim.

seaca, intocmai ca un banc din aceasi categorie.

m-ai facut sa zambesc pe alocuri, dar nu sa rad. oricum spor la scris si sper ca data viitoare sa ai si un subiect.

bun, mi-a placut.
surprinzator pentru ca nu prea imi pica bine tratatele in gen Creanga. un lucru n-am priceput, mai fato! de ce muri pan\'la urma dom Profesar?

imi place ritmul si modul in care pastrezi atentia cititorului, ireprosabil.

ma bucur ca ma tragi de maneci. intr-adevar, sunt scapari, dar cred ca e normal. sunt sigur ca dupa ce o sa-l corectez va arata mai bine. cu pronumele am inteles.
e interesant ca ti-a placut mai mult partea a doua. Horatiu e imaginar, dar Georgeta exista..., se pare ca personajul feminin se bucura de o credibilitate mai mare.
ah, si nu caut laude. daca as face-o as da textele le prieteni ca sa ma ridice in slavi. vreau sa invat, multumesc ca m-ajuti.
mereu recunoscator.

da, le-am vazut. defapt textul asta e o surpriza si pentru mine pentru ca n-am prea reusit sa scriu nimic de vreo doua saptamani - nimic sa-mi placa oricum. aceasta povestioara e complet inspirata din fapte reale, n-o fi ea cine stie ce mare lucru, nu reinventeaza roata - dar e draga sufletului meu.
o sa corectez.
:D

Multumesc.

Nu ma incurajezi deloc, eu vreau schimbari mari, radicale, planetare...

poate inca visez...

Multumesc Anni..

(pot sa-ti spun asa? ink nu mi-am dat seama exact cum functioneaza numele tau)

erau timpuri de revolta, in care mi se parea ca tot ce putea merge prost, o facea. imi sustin textul si in ziua de azi.