Degeaba privești geamul,
sperând la revenirea...
simțirilor trecute,
când tu mă revedeai.
Îți lași căzând privirea,
la ușa care tace...
și nu permite pașii,
s-ajungă în mintea ta.
Degeaba, ai
Mă plimb...
Prin parcul care,
Cu tine altă dată...
Treceam pe sub coroane
De pomi desfrunzăriți.
Iar foșnetul de frunze,
Ce îl lăsam în urmă,
Mă duce...
Doar cu gândul,
Că tu nu mai
Îți las ție lume...
Îți las ca amintire,
Poemul meu retoric,
Poem de suflet frânt.
Căci va venit și vremea,
Când...
Voi fi dus departe,
Departe de adevăruri...
Departe de pământ.
Și voi
O frunză, un gând
E adiere ca un legământ
Mă-mbie să ating plăcerea
Vremurilor de demult
Ești tu, e ea
Sunt eu cel ce te alintă
Te vreau, mă vrei
E anotimpul unei vagi iubiri
O rază, un
fără doar și poate trecusem demult peste stadiul de nimic
dând la spate acele nebănuieli fără revelație despre existență
mă trezisem parte din corpul altcuiva ce nu știam
cât de mult îi va păsa de
Am apărut de nicăieri...
să-ți mușc sărutul ce-l ofereai,
ca prima gâză ce vestește primăvara.
Apoi, cu mișcări timide...
am pornit a silabisi pe buzele tale,
cuvântul dorință.
Iar tu ai prins
LD