Poezie
Visare
1 min lectură·
Mediu
Mă plimb...
Prin parcul care,
Cu tine altă dată...
Treceam pe sub coroane
De pomi desfrunzăriți.
Iar foșnetul de frunze,
Ce îl lăsam în urmă,
Mă duce...
Doar cu gândul,
Că tu nu mai exiști.
În față am doar banca,
Pe ea...
Stă o aliură,
Și nu poate să fie,
Decât...
Aliura ta.
Străfulgeră în mine,
Fiorul de altădată.
Când tu erai alături,
Prin preajmă nimenea.
Ce amintiri plăcute,
Cutreieră prin mine.
Mă face să m-așez...
Pe locul de altădat.
Să-mi prind în palme chipul,
Gândidu-mă la tine.
La ochii tăi de înger,
La felul cum zâmbeai.
Ce tristă-i adierea...
Natura parcă plânge,
Și dă curs...
Și tristeții,
De care sunt cuprins.
M-a aplec...
Să iau o frunză,
S-o pun la tine-n poală.
Dar...
Pe neașteptate,
Din vis eu m-am trezit.
012131
0
DR