Poezie
Clape negre
3 min lectură·
Mediu
1
Astăzi m-am spălat pe dinți
Și mi s-a umplut gura de sânge
Sânge izbucnind vâscos
Prin toate gingiile
Apoi am fugit afară
Să mă întind în iarba verde și moale
Și m-au ros furnicile, flămânde,
Croindu-și mușuroi în trupu-mi fraged;
Furnicilor, mânca-v-ar ploșnițele-
Sunteți multe și mărunte
Și zadarnic m-am spălat pe dinți
Astăzi ...
2
Am devenit muște, și muștele
Ne strivesc cu palmele lor mari și albe
Pocnetele lor sunt surde și reci
Ca gloanțele plutoanelor de execuție
Să stârpim oamenii, spuseră muștele
Afară plouă cu lăcuste galbene
Soarele a murit, mâncat de ciori
Muștele folosesc spray-uri cu freon
Uite! Pot zbura ... Pac!
Nu mai pot, m-am lipit de peretele
Mâncat de lăcuste
Și-am început să putrezesc.
3
Călătoria în trecut a început bine
Eu și vreo trei am nimerit la Auschwitz
Se-aud stelele murind de foame
Și gazul țâșnind printre trupuri vibrânde
Uite-o! Am văzut-o pe Ea,
Pe domnișoara-nu-se-poate
Cu ochii împietriți și acri
Se duce pielea de pe ea
Pe-undeva se sterilizează trupuri
Conștiințele fierb și dispar în gaze
Și îl urmăm cu toții pe Bacovia.
4
Uite-o! E doamna cu coasa
Cu ochii negri și sălbatici
Cu părul lung și-mbătător
Ne ucide cu feromoni umani
I-e fața numai riduri și ne râde
Cu gura plină-n spumă cu otravă
Cu buzele-i rujate și vopsite
Ne cheamă-mbrățișarea morții reci
Ce coasa și-o ascute doar cu cranii
Și-i goală și frumoasă-
-Lua-o-ar moartea
Și m-am împiedicat de iarba deasă
5
Am încercat zadarnic să urc
Pietrele se prăvălesc în vale
Unghiile mi s-au rupt de mult
Þâșnește pretutindeni numai sânge
Sus m-aștepta o zgâtie de fată
Dar uite... Altul sânii i-a cuprins
Cutremurul se-ntinde până-n hăuri
Ce bine e să cazi fără oprire...
Cu respirația tăiată, m-am trezit
În altă zi, pe fundul unei bălți
Deasupra-s broaște verzi și puturoase
Iar răsărituri nu mai sunt de mult...
6
Pe linia ferată e o bifurcație
La stânga, rai, la dreapta, iad
Am ales stânga și m-am păcălit
Știau ei că toți aleg stânga
Și de-aia au inversat intrările
Dar cum puteam să aleg altceva?
M-am așezat la o masă pentagonală
Și acum îmi bat cuie în cap
Și eu care mă pieptănasem așa frumos...
Apoi am alunecat într-un cazan
Cu zmoală clocotită și-am simțit
Că trupul mi-a rămas sub iarba crudă.
7
Doi fluturi supraetajați ...
Dacă te uiți bine sunt oameni
Ah! Ce-aș mai veni cu mașina
Să-i orbesc cu-mbrățișarea morții
Dar mașina timpului e o rablă
Din ea curge uleiul pân\'la mine
Unde tovarășii se înmulțesc matematic
De fapt, exponențial ...
Deasupra mea e iarba
Deasupra ierbii sunt fluturi
Am fost și eu odată deasupra
Dar n-am zburat ...
8
Ce e dragostea? O iluzie în plus
Un voal înșelător pe sânul morții
Un voal dulce-amar, perfid și lacom
Vampir al tinereții trecătoare.
Am văzut-o îmbrăcată în alb
Mascându-și trupul putred de milenii
Cu sânii-ngălbeniți, mâncați de râme
Și inima crăpată-n bucățele
De mii de Cupidoni cu aripi arse
Și-ncărunțiți de deflorări și sânge
Și-am zis: madam, pe mine nu mă sperii
Eu am centură de castitate!
011618
0
oricum...prea multa moarte respira in tine,pesimismul tau e aproape molipsitor,aproape incurabil.gaseste frumosul,nu cauta sublimul!...aceasta e prima greseala pe care unii o fac cand se aventureaza in cautarea fericirii.
sa stii ca pe langa viermi si muste mai exista si fluturi...dar fluturi frumosi(in stomac:)in poezia ta te opintesti,gresesti drumul,dar refuzi sa te intorci,iti pecetluiesti singur soarta.oricum,mi-a placut,dar mai lasa putina lumina sa intre printre randuri
cu drag,roxi