Poezie
Stropi ...
1 min lectură·
Mediu
Peste ceața sufletului meu
Au căzut stropi
Și-o geană de strălucire
Mi-a iluminat inima.
Iat-o gâfâind,
Locomotiva tăcerii în zori
Și e atâta pace în gări pustii,
E-atâta pace ...
Mă topesc lent acum
Într-o vază cu crizanteme,
Iar steaua, de sus de acolo,
Mă absoarbe trist.
Am picurat într-un fluviu imens
Care m-a luat cu el:
Un strop de speranță
Într-un ocean adânc și sărat
M-am trezit a doua zi
În boarea dimineții.
Eram vântul rece
Și luminos al unei toamne ...
Plouă ...
Peste poemul deschis, stropii
Se avântă curați și reci,
Necruțători.
E gheața transparență vie.
Pe lac
Deschise porți de fum
Plâng toamna efemera și adâncă
...............................
Peste ceața sufletului meu
Au căzut stropi
Din pliscurile zvelte
Ale rândunicilor din înalt ...
001.067
0