Poezie

Ecouri strivite

1 min lectură·2 iunie 2005

Mediu

... Port în sufletul meu

Limbile de foc ale dragonului azuriu

Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.

Incandescente, fluvii fumegânde,

Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.

Simt ucigaș trăirea fizică prin exterior,

Ca pe o povară, incomensurabilă

Cu sentimentul libertății absolute,

Și numai în aceste momente,

Spațiile imaginației mele

Se strâng vijelios într-o sferă fără granițe,

Dar insignifiantă față de măreția veșnică a gheții ...

......................................................

Cobor acum, printr-o supremă sforțare

În adâncurile vulcanului,

Și mă ustură lacrimile de foc

Ale destinului.

Nu, nu voi putea lupta cu el,

E prea mare și mândru,

Acest dragon de aburi și flăcări ...

În lumina irișilor lui azurii,

Puterile mele se topesc nebunatic

Și-n vânt se destramă vijelioase

Acoperind întinsuri fără de margini ...

001.149

Leonard Sandor. “Ecouri strivite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-sandor/poezie/124971/ecouri-strivite

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.