Poezie

Vară

1 min lectură·1 iunie 2005

Mediu

Priveam mut cerul înstelat

În noaptea caldă de vară

Și totu\'-n jur era curat,

Un aer rece ne-ncetat

Mângâia iarba de-afară.

Un cer senin și fără vânt

Cuprindea în cântec dulce

Lin, liniștea de pe Pământ.

Ce-ncet mâna divinul cânt,

Blânde stele să se culce ...

Deodată - o pală slabă

Apăru pe cer, și o stea,

Licări difuz: o salbă

De galbeni lăsați să cadă!

Steaua tot mai tare lumina

Din spațiul cel întunecat

Se arcui un disc de foc;

Fără să vreau, m-am speriat.

Cerul vuia neîncetat ...

Himeră fără de noroc.

Stropi mari de ploaie, cenușii,

Deodată izbucniră, rar,

Un bubuit greu se-auzi,

De aur fulger se ivi

Iar stropii, tot mai iute sar ...

Și explodă, superb de lin,

Ea, steaua mea cu nimb de-argint

Eu doar plângeam, uitat de chin,

Și cugetam l-al meu destin,

Leoarcă-ud, cu păru-n vânt ...

-În van, avânt, în van, cuvânt -

Tot cerul s-a cuprins de silă ...

Ah, natură, nu ți-e milă?

001.077

Leonard Sandor. “Vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-sandor/poezie/124801/vara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.