Poezie
Oxidare
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul atât de plin acum
Încât mi-e teamă că se va revărsa
Peste toate dealurile înflorite din jur
Și peste tine, iubita mea
Încât ți se va strivi de pieptu-ți lin
Și te va înălța apoi în vânt
Ca un soare razele-i retrase în amurg
Și ca într-o nesfârșită vară izbucnirea
Aceea din mine peste toate și tot
Va dărui lumină neîncepută
Pentru un etern abia perceptibil
Cu simțurile de rezervă dintre nori
Plouând șuvoi peste fața ta vie
De o strălucire stranie și răcoroasă
Mușcându-ți deschisele buze de jar
Cărnoase și roșii ca o piersică coaptă.
00949
0