Leonard Ancuta
Verificat@leonard-ancuta
„https://www.youtube.com/watch?v=BtnqqyxhMNM”
Leonard Ancuța s-a născut în 1974, pe 2 decembrie, în orașul Drăgășani, jud. Vîlcea. După absolvirea liceului teoretic Gib Mihăescu, în 1993, se mută definitiv în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. O experiență pe care o împărtășește de multe ori în scrierile…
Pe textul:
„Supradoză" de Ada Ionescu
Pe textul:
„ură în stare pură" de Victor Potra
gena, mi-a placut si raspunsul. o sa incerc sa mai lungesc tecstul, chiar simt nevoia asta, main ales ca e scris dintr-o bucata, aruncat pe foaie in cateva ore.
laurentiu, in comul care s-a pierdut te intrebam ce e kitch-ul pt tine.
sa iti zic un secret - nu tot ce are sex si titlu incitant e comercial, dupa cum nici toate chestiile facute ca un fel de arta la norma sunt kitch. vezi de ex Damien hirst.
io zic sa nu mai cazi in capcana cuvintelor, fiindca e easy - orice tecst are intotdeauna macar doua interpretari, doua porniri critice diferite, chiar opuse. si chiar si in tesct se vb despre asta. si aici este o mica alegorie.
plus ca nu am auzit nimic de trimiterile din subtecst, de aluziile facute acolo. oare si aia sunt comerciali si kiciosi?
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
laure, ce stii despre kitch si comercial?
este absolut normal ca un autor, mai ales unul ca mine, care nu este consacrat, sa isi atraga cititorii. este de asemenea normal, daca autorul simte ca poate, sa-i bulverseze, sa le dea in cap cu tot ce poate el. am tecste si pe placul tau si pe placul altora, am tecste pt toate categoriile. dar eu nu scriu musai si nu numai pt cititorii mei.
scriu si pentru mine. imi doresc sa fiu receptata asa cum imi place mie sa scriu si ideile pe care mi le expun sa fie acceptate sau nu. asta e realitatea, nu toti gustam aceleasi feluri de mancaruri. unii vor picant, altii dulce, bla bla.
ca o proza contine sex si cuvinte vulgare nu mi se pare nici kichios nici comercial. sunt autori consacrati care nu au legatura cu kitch-ul. sin in plus mi se pare mie sau trimiterile mele din subtext nu sunt asa evidente. n-am auzit o vorba despre unul sau altul dintre autorii la care fac aluzie aici.
cred eu ca inca ai un dinte impotriva mea. si cum citeam ieri intr-o carte, iti ia mult timp sa scapi de un dinte vechi.
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
da poate fi o greseala cumva, ca sa il mai las sa respire. nu toti cititorii sunt la fel
exista si o continuare, probabil o voi scrie in curand, cu toate ca ma gandescde fapt ca as putea sa mai diluez nitel aici, ca sa nu surmenez cititorul.
in orice caz, comentariul tau a fost sincer si mi s-a parut cel mai obiectiv de pana acum. multumesc.
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
comenturile tale mai vechi sunt evident pe tecste mai vechi. de unele din ele nu mai sunt atat de incantat nici eu, deci inclin sa spun ca ai facut o critica buna. de altele inca imi place asadar comentariul tau era doar o alta parere, fiindca intotdeauna un tecst asociaza doua tipuri de pareri, minim. este o regula, si nu exista unanimitate, crede-ma, pe niciun tecst.
oricum, poti fi multumit ca iti zic asta, fiindca de obicei nu sunt genul care sa dea explicatii.
asadar in ce priveste tecstul de mai jos, esti din nou in sfera criticilor care expun o alta parere decat altii. nimic nou sub soare.
doar ca ti-am mai zis, daca tot citesti un tecst cauta sa-i patrunzi sensurile nu te lasa prins in capcana cuvintelor. caci iata, chiar despre asta vorbesc in tecst, printre altele.
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
altadata erai mai simpatic, acum doar te prefaci ca te pisi contra vantului. io zis ca daca ai fi un cititor mai serios ai putea elabora un comentariu mai util atat autorului cat pina si chiar celui care il scrie. din comentariul tau nu reiese decat ca cel care m-a citit nu are sclipirea de inteligenta necesara sa vada tecstul asa cum e.
mai ales ca tecstul de fata isi alege singur cititorii.
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
glumesc. tecstul de fata nu e pentru toata lumea. primele randuri ii aleg pe cititorii si pe cei capabili sa reziste fara sa planga in fata plutonului de executie. sunt un tragator, asadar nu va smiorcaiti in fata mea.
Pe textul:
„plutonul de execuție" de Leonard Ancuta
in orice caz, pentru varsta ta nu e un prejudiciu, dar poti creste frumos cu putina munca.
Pe textul:
„Dor cosmic, dor organic" de Ana Iulia Duta
in rest imi place, si da, pantera crescuta in sange e puternica, e un simbol viu, tocmai de aceea sange poate lipsi a doua oara dupa pantera, e redundant.
la fortareata merge, dar aglomereaza. ar trebui redistribuita fortareata de singe in alt scenariu sau gasit un inlocuitor pentru singe. o transfuzie care aduce plus.
Pe textul:
„pe când vii totul va fi pregătit" de ioana negoescu
Pe textul:
„acid drug" de Irina Lazar
Pe textul:
„bezea silvică rază" de Yigru Zeltil
Pe textul:
„eu nu te caut. eu te aștept" de ioana negoescu
Pe textul:
„Arhetipar" de Veronica Văleanu
Pe textul:
„moartea o iluzie sau capătul celălalt al vieții..." de Teodor Dume
Pe textul:
„Octombrie" de radun gabor
seriozitatea aia de inceput, chiar daca acel pretindea ii da o alta nota, cred ca merita pana la final.
Pe textul:
„crush" de Corina Gina Papouis
Pe textul:
„Kiki în cireș (Mihail Gălățanu)" de Tudor Cristea
RecomandatPe textul:
„sexul creierului" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„my everything" de emilian valeriu pal
