Gender X - 2

4. ”…The Woman I am unable (she cannot) feel love, / I wish to cut my genitals and feed them to the dogs”. Cam așa i se amestecau gîndurile în cap, pînă deveneau o melodie de spaimă și regresie, o vrajă prin care se transforma în ceva firav și lipsit de putere. Era mai lipsit de putere decît o floare ce răsare doar o singură dată în viață și nu are nici spinii trandafirului, nici otrava brîndușei de toamnă. Era destul de clar, la ora aceea, cînd întunericul se năpustea ca o haită de lupi negri și înfometați pe străzile orașului, că nu-i mai păsa de ce-o să urmeze. Avea să împlinească 38 de ani în cîteva ore, iar odată cu aniversarea asta se termina viața lui. Nu la modul în care orice tip de energie se scurge din trup, nu acel ultim abur pe care îl poți păstra pe o oglindă ca pe-o amprentă a vieții, ci doar partea aia din el care însemna proiecție în viitor, încredere și satisfacția unei morți adevărate și liniștite. Moartea asta îi garanta distrugerea celui mai intim vis, năzuința că s-ar putea împlini într-un fel cum văzuse demult în ochii părinților lui, speranța că lumea în care trăiește se va schimba așa cum se mai întîmplase o dată. Trăia o apocalipsă perpetuă, care se manifesta la un anume număr de ani, în ultima perioadă tot mai des. Mai întîi fusese războiul, acum 60 și ceva de ani, cam cînd se născuse tatăl său. Lumea se schimbase pentru prima dată atunci, pentru prima oară cînd zăgazurile furiei și foamei se rupseseră și cînd doi monștri înfometați începuseră să tragă hălci de carne vie unul dintr-altul. O altă deraiere fusese cam pe vremea cînd se născuse el, cînd sătui de lupte și obosiți de moarte, oamenii hotărîseră că trebuie să mai și trăiască. Doar că apucaseră greșit calea mîntuirii, mergînd către extreme și fanatism religios. O nouă deraiere survenise în urmă cu 20 de ani, cînd fanatismul găsise cea mai cumplită formă de teroare și purificare sub forma Adorației, impusă prin adulatorii lui Jusa. Un troglodit plin ifose și putere, un hermafrodit destul de abil care în cîțiva ani de lupte civile și prin influența puternică a drogurilor reușise să impună ca politică și religie unică Iubirea Asexuală și Asexuată. Nu se știa exact vîrsta pe care-o avea, undeva între 50 și 70 de ani, și care făcuse trafic în toate felurile, cu toate tipurile de mărfuri, de la carne umană la obiecte de cult, de la mirodenii aromatice la droguri de masă. În urmă cu vreo 25 de ani înființase o sectă, Adoratorii lui Jusa, la început în ilegalitate din cauza unor procese legate de anumite practici sexuale denaturate, care implicau sexul infantil, necrofilia și alte cîteva chestii extreme. Nu durase prea mult însă, vreo trei ani, după care, așa dintr-o dată, mișcarea lor, devenită între tip destul de numeroasă, începuse să propovăduiască iubirea, egalitatea sexelor, egalitatea indivizilor în raport cu ceilalți și în raport cu iubirea. Nu-și putea închipui cum de un individ ca el reușise în relativ scurtă vreme să obțină puterea deplină, ba mai mult, să instaureze un regim care modificase din temelie atît viziunea unora despre lume, cît și lumea în sine, în viziunea majorității. Egalitatea cu X, așa se putea numi noua iubire născocită de Jusa, iubirea în care toți oamenii nu puteau decît să se iubească cu gîndul, fără nici un fel de atingere, fără sex, fără nimic. Într-un episod petrecut în urma cu vreo 20 de ani și pe care și-l amintește cu aceeași oripilare și-acum, Jusa hermafroditul renunțase în mod public la sexurile și sexele sale, iar împreună cu el o făcuseră în mod deliberat încă un milion de adepți de-ai săi. Nu avea nici 18 atunci, era un bărbătuș frumos, tocmai cunoscuse o fată, i se părea că visele sale sunt din ce în ce mai frumoase într-o lume a din ce în ce mai bolnavă. Iubirea îl mistuia și îl umplea în același timp, iar lumea în care trăia suferea odată cu el, doar că maladia se agrava și avea să capete proporții apocaliptice. Dar nu-și putea nimeni închipui cît de rău. După cîteva săptămîni începuseră mișcări de stradă, revolte civile sau proteste religioase. Toate fracțiunile ar fi vrut să se împună, dar singurul care a reușit în mod miraculos, destul de rapid și foarte eficient a fost Jusa și gașca lui de susținători, . În mai puțin de 4 luni, era stăpîn peste Babylon și peste cele 40 de milioane de locuitori ale orașului. Peste un an, numărul asexuaților voluntari crescuse la vreo 3 milioane, mai ales după ce o nouă molimă transmisibilă sexual decimase cîteva milioane de cetățeni. În vremea aceea apăruse și imnul lui Jusa, Feralia genitalia, pe care o grămadă de tineri revoluționari îl fredonau pe stradă. La fiecare vers, cuvintele cădeau în interiorul lui și-l loveau cu forța unor bile de bowling aruncate de pe o clădire înaltă. ”Jusa, Jusa ești visul, ceața plăcută întinsă peste minte și nimic nu e mai bine liniștea dinainte de toate și cea care urmează după ești iubirea, apa, uitarea pămîntul mișcarea și opusul ei tu ai toate sexele, Jusa fiindcă ai toate sexurile noastre, în tine găsim împlinirea, stăm cu tine în visul ca o cameră și privim cum ne cad organele și ne bucurăm sîntem liberi de frică, liberi de dorințe sîntem bogați, Jusa și tu ești la fel tu ai toate sexele, Jusa și toate părțile noastre Jusa, Jusa dincolo de dorință, Jusa, dincolo de zei te atingem și tremuri, odată cu tine tremură lumea și noi ne scuturăm împreună cu tine mișcarea asta sub formă de dans, căutările, Jusa! tu ești dorința cînd nu mai e nimic altceva în tine se ating toate adîncurile cîte două sau mai multe, pe sub arcadele unei cetăți astfel se întîlnesc organele-n tine, Jusa simple reprezentări n-avem nevoie de ele! vrem să cîntăm cu tine, Jusa să cîntăm cu bucurie cînd genitalele cad durerea cade în ea înseși întunericul se absoabe pe sine frica se sperie de umbra sa genitaliile putrezesc în tine Jusa oh Jusa, dansăm asexuat, oh ce mai dans, luminile înnebunesc alături de noi ne bucurăm de dragoste, Jusa flăcări care nu ard, singurătăți atît de frumoase cuțitele zboară asemenea păsărilor genitalele cad Jusa, Jusa genitalele ard dincolo de dorință, Jusa, dincolo de zei” În ciuda vremurilor și a priorităților pe care societatea le găsise să le formuleze atunci, dragostea sa atinsese apogeul. O iubea pe Anna din tot sufletul, însă ea hotărîse deja că destinul i-a hărăzit un alt drum, împlinirea întru iubirea propovăduită și întreținută de Jusa și adoratorii săi. I s-a dăruit chiar în seara în care devenea major, a fost cea mai frumoasă noapte din viața lui. Ce-a urmat după a fost un iad, un iad care l-a copleșit la început, se îmbolnăvise crunt, din dragoste și ăsta a fost lucrul care l-a salvat de la o viață de eunuc. Apoi după o vreme se obișnuise cu acest iad, învățase mirosul durerii și trăia cu ea fără să o bage în seamă, așa cum e cu umbra. Dar știa că nu-i doar o impresie, o conștientiza din cînd în cînd acolo, dar știa cum s-o elibereze, devenise o rutină simplă cum ai duce în cîine în parc. Ea alerga fericită și se întorcea întotdeauna mai multă, dar nu deranja, se gudura de el și îl urma ca un spectru pe care nu știa dacă-l va pierde vreodată. Acum din durerea sta se născuseră primele lui întrebări despre lume, primele lui adevăruri inițiatice. După 20 de ani, se vedea pus în situația ca cineva să îl deposedeze de această durere, de chinul lăutric pe care îl purtase atîta timp în sulă și în coaie, fiindcă de cîte ori le vedea sau le atingea își aducea aminte de acea unică orgasmică noapte pe care i-o dăruise Anna înainte să renunțe de bună voie la sexul ei. După atîția ani de cruntă boală uite că apărea cineva cu intenția să-i taie organul, să-i taie stîlpul în jurul căruia își construise viața. Nici nu știa dacă trebuie sau nu să-i mai pese, Lumea lui Jusa era mult prea bolnavă încît să-și mai dorească să trăiască în ea fără minunea care îl motivase să mai trăiască. ”Și totuși alții reușesc să-și vadă de viață chiar și așa”, gîndi el și ziua de mîine nu i se mai păru atît de grea, atît de importantă, atît de fără coaie. 5. ”They sacrifice themselves / To the Locust Master - to the one that drowned the world. / They love their Parasite God - Yet they crucify me.”, oh cît adevăr în aceste versuri ale unui cîntec de demult, așa i se crucificau gîndurile în momentul în care miezul nopții apăsa Babylonul ca întunericul strivit în interiorul unui clopot uriaș. Doar el și substanța impenetrabilă a clopotului în clipa aceea, fără nici o cale de ieșire. A intrat în barul în care îl văzuse pentru prima oară pe puștiul mai slab decît propriile lui piercinguri. Era acolo, stînd separat de toată lumea, jucîndu-se cu un gîndac pe o masă. Nu avea de gînd să-și comande nimic de băut, deja nu mai avea chef de scandal, nu mai avea chef decît să vadă încotro îl poate duce viața. ”Hai!”, a zis aproape șoptit, chemîndu-l pe băiat di priviri și un gest discret cu palma. A ieși afară și l-a așteptat vreo 3 minute, era cît pe ce să își piardă răbdarea și să intre din nou după el. Dar băiatul a ieșit, fumînd tacticos dintr-o țigară. ”E gîndac, gîndac dintr-ăla bun. Vrei?”, îi zise puștiul, întinzîndu-i țigara. ”Nu, nu acum”, răspunse fără să-i pese, gîndindu-se că ar fi putut fi ultima țigară și tocmai o refuzase. Dacă nu se ducea a doua zi la Centru, cu siguranță se dădea alarma și devenea inamicul public numărul 1. I se părea amuzant, oare cum va suna noul episod al buletinului de știri, ceva de genul ”bărbat cu penis activ în libertate, aveți grijă, penisul poate ejacula în orice moment!”. Da, era distractiv, probabil chiar erau oameni suficient de tîmpiți încît să creadă că sperma îi poate arde, orbi sau cauza cine știe ce chinuri groaznice, delir, cancer și în final, moartea. În fond dacă nu se ducea mîine la Centru, era mai puțin important cînd avea să moară. Ori acum, ori peste o vreme, îi era perfect egal. Se obișnuise cu iadul de multă vreme, ce putea să vină mai rău? Dar era oare în stare să facă asta? Să devină eventual vedeta zilei în seria buletinol de știri care vor apărea în urma aventurii lui? De fapt, avea vreo importanță cine era el de fapt? Nu-și pusese întrebarea cine era, nu, niciodată, nu avusese nici măcar îndrăzneala. I se păruse întotdeauna că el exista și doar atît. Cine, de ce, pentru ce, nu-și pusese vreodată astfel de întrebări. Scopul lui fusese definit de oamenii lui Jusa, un simplu mecanism în procesul de construcție al unei societăți superioare, în care iubirea era punctul central. Iubirea, da, despre ea era vorba. Oamenii trebuiau să se prețuiască unii pe alții, să se adore, să se iubească mai presus de orice alt sentiment sau instinct omenesc. Orice îndrăzneală fusese ștearsă din memoria colectiva, nu exista decît dragoste. Nu sex, era murdar să vorbești despre atingere, sărut, facut dragoste, perversiune sau orice care avea legătură cu murdăria care se putea naște între doi indivizi. A-ți iubi aproapele nu e o pornire care vine din inimă, e o datorie. Indiferent de caracter, de personalitate, de aspect sau de orice ar diferenția un om de altul, iubirea este. Dragostea nu e o problemă de gust, ci una de accepție, nu afinitățile, nu scopurile sau amintirile te leagă de un individ, ci însăși dragostea, în forma ei primară, ca la o specie care se apără în fața altora, ca atunci cînd o națiune care se adună laolaltă pentru a face față unei molime. Îi era scîrbă de propaganda lui Jusa. L-ar fi omorît (ar fi omorît-o?) în clipele acelea, de s-ar fi aflat față în față. Un hermafrodit plin de ifose și de căcat în cap, un nemernic patetic, impotent, care nu făcuse decît să-i fure dragostea. Lui și multor asemenea ca el. L-ar fi stîrpit ca pe un gîndac, dar nu l-ar fi fumat, doar s-ar fi pișat pe el, din pura satisfacție a unui lucru bine făcut. Puștanul mergea în față în timp ce se gîndea la toate astea și fredona ” I wish I was a little bar of soap”, puțin fals, nazal și subțire în același timp. Nu avea o voce muzicală, dar cîntecul îi dădea o stare bună. Se gîndea la Anna, ce făcea oare la momentul acela – mai trăia? Nu-și pusese niciodată problema asta, nu se mai gîndise la moarte de multă vreme. De fapt o făcuse, spunîndu-și că durerea nu există, e doar absența plăcerii, la fel cum frigul e absența căldurii și răul absența binelui. Sunt lucruri care nu există pe lumea asta, moartea sau ura, nepăsarea sau depărtarea sunt doar iluzii. Întotdeauna există absența, dar pînă și absența e doar o unitate de măsură. Poate tocmai de asta nu putea accepta iubirea lui Jusa, pentru că perfecțiunea ei se construia pe o absență. A sexului, dar în cazul lui, personal, pe absența Annei. Și iubirea nu poate fi absență, prezența a ceva nu se poate defini prin absența a altceva. Un lucru adevărat doar este și atît, indiferent de forțele care îl împiedică să nu fie. Așa cum era puștiul mergîn fericit din fața lui. Era acolo și îl ducea undeva, habar n-avea unde și dacă acolo o să fie bine sau nu. Nici nu-i păsa. Viața lui își urma singură cursul și era momentul în care nu-i mai păsa nici de Jusa nici de el. În fond nu erau decît fețele opuse ale aceleiași probleme. Nici el, nici Jusa nu erau rezolvarea, și dacă ar fi pierit unul din ei, sau dacă ar fi învins definitiv într-o confruntare, nu s-ar fi schimbat nimic. Nu, o revoluție nu vine dintr-un individ, vine dintr-o mentalitate pe care oamenii vor s-o schimbe. Și mentalitatea asta o fac oamenii care au putere, intuiție. Și coaie, la o adică, dar nu o pereche, ci poate mai multe. El era depășit, el nu-și dorea decît o simplă partidă de sex, cu femeile promise de băiatul tuns zero, cu piercinguri mai grele decît oasele și a cărui umbră aluneca asemenea unui cuțit bont pe asfalt, doar că nu scotea un sunet. Va merge și își va desfăta fiecare celulă a trupului, va curge ca o cascadă în femei, le va arăta ce înseamnă bărbatul din el. Puștiul se opri. ”Ce-i, am greșit drumul, sau e altceva?”, întrebă el, dar nu se mai încordă la fel ca de obicei. ”Nu, suntem destul de aproape. Mai am un gîndac, vreau să mi-l fac acum. Și apoi, aș vrea să mă plătești!”, spuse el, pe un ton serios, care nu i se prea potrivea. Cu siguranță băiatul trăise multe, altfel n-ar fi îndrăznit să-i vorbească așa, nu undeva în ghetourile Babylonului, după miezul nopții. ”Și cum vrei să te plătesc?”, întrebă el, aproape zîmbind, cu toate că era absolut sigur ce vrea băiatul. Nici nu-i mai păsa atît de tare, oricum aveau să se termine toate curînd. Mai erau cîteva ore pînă-n zori. O experiență în plus sau în minus, ce mai conta. Nu stă nimeni să judece un criminal, indiferent de numărul crimelor. Nu în lumea în care trăia, pe vremuri bărbații își numărau numărul victimelor. Acum și dacă atingeai pe cineva riscai să îți pierzi viața. ”Știi prea bine ce vreau. Scoate-o afară”, îi spuse băiatul, aproape ordonîndu-i. Nu se mai întrebă de ce-o face și de unde băiatul avea atîta tupeu. Își desfăcu pantalonii și o lăsă atîrnată în aerul umed și rece al nopții. Puștiul aprinse țigara, trase două fumuri apoi i-o întinse. O luă, fără nici o părere de rău, trase din ea și suflă din plămîni, greu, încercînd să simtă inima gîndacului în inima sa. Simți mîinile băiatului, apoi buzele umede, limba. Începu să se excite, oricît de încordat i se părea că e, gesturile lui îl făceau să se destindă. Se lăsă dus de mîngîieri și de sufletul țigării, și nici nu-ți dădu seama cînd o durere vascuțită îi săgetă organul. Ceva umed îi curse pe picior (oare ejaculase?) și apoi un aer rece, înghețat, îi fripse zona pelviană. Privi în jos, mirat, neînțelegînd ce se petrece. Puștiu era la o jumătate de metru de el, se îndrepta de spate. Avea buzele pline de sînge, într-o mînă îi ținea scula iar în cealaltă un bisturiu. În clipa aia simți și durerea, urcînd fără grabă în creier. O durere imensă, ca un țipăt într-un gong, îți sparge timpanele și te surzește, o explozie care scutură floarea pădurilor primăvara și omoară orice rod. ”Ce, ceee…ai făcut?” mai putu să spună, înainte ca un monstru cu dinți de oțel să-l muște de creier și să-l imobilizeze. Băiatul scoase o pungă din buzunar și puse comoara acolo. Nu-i era deloc teamă, ba chiar era foarte sigur pe el. Își puse punga în buzunar, se șterse cu grijă pe mîini, și îi făcu ștrengărește cu ochiul. ”Stai liniștit, nu te mișca, o să pierzi mai mult sînge. Nu-ți face griji, în jumătate de oră o să îți treacă efectul gîndacului – ăsta era unul mai special, dă paralizie, da e bun că nu simți durerea - și o să poți folosi brățara. O să ajungi la spital și n-o să pățești nimic. Iar în ce privește scula, nu-ți face griji, o păstrez pentru mine, am unde să-mi fac operația de implant. Nu te supăra, dar a venit și vremea noastră, trebuie să ne ridicăm și noi, e timpul să ne facem un drum!”. Aproape că nu-l mai auzea. Înțelegea ce se întîmplase și o ciudă imensă îl făcu să gîfîie. Nu-și simțea mîinile, și durerea se retrăsese, cuminte, ca un dulău la umbră. Știa că e acolo, dar n-o vedea, nu-i simțea mirosul, știa doar că e acolo și că mîine va trebui să-și pună lesa de gît și să iasă la plimbare. Nu putea să-și înfigă unghiile în gît, nu putea să zgîrie peretele de care se sprijinea dar știa că are un cîine care trebuie învățat să nu muște. Dincolo de clădiri, puștiul încă se auzea mormăind un cîntec, în timp ce se gîndea că peste o vreme o să fie unul dintre acei eroi fără nume, al cărui organ schimbase lumea. Nu avea să știe niciodată însă, cum nu avea să afle nici că piciul fredonează o melodie veche, cu tentă medievală, care spune ”Be careful when you scratch the surface, 'cause we all have a dog to exercise”.