Poezie
sunt în sufletul meu și nu știi cum e
1 min lectură·
Mediu
sunt într-un sat fără garduri
pentru că aici nu sunt despărțiri
e doar moarte
aici clădirile nu au ferestre
la ce ar trebui oare
nici soarele nu răsare nici ochi să-l vadă nu sunt
ochii de aici sunt ocupați
să toarcă lacrimi
ca bunicile lîna
o șezătoare în care se tace
pentru că nu mai e nimic important de spus
după ce dragostea a murit
iar lîna e pentru ciorapi grei
de mers în pămînt.
e un sat așa ciudat că nu are nici mijloc mici margini
ca o iubire incorectă
un sat lipsit de trecut și viitor
și atît de punctual pe o hartă
încît îl găsești ori de cîte ori întorci așa
fără miză, capul
e un sat fără cîini
un sat în care se fac lacrimi din care apoi se fac
lumînări care plîng
și unde luna urlă cîteodată singură noaptea
la ea însăși.
00370
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “sunt în sufletul meu și nu știi cum e.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14192979/sunt-in-sufletul-meu-si-nu-stii-cum-eComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.