cum să te calcinez

cum să topesc imaginea ta din creier cu acidul durerii, cum să topesc fotografia

cu pielea fierbinte, roșie, de drac, cum să ard cu tine odată ca atunci

cînd împărțim același climax mai egal cu soarele soarelui

cînd distanța e egală cu punctul pentru că între două puncte e o infinitate

uite moara durerii, toarce vîntul spre seară de parcă ar învia soarele

și moartea din mine se dedulcește plăcerii, cum să o dărîm pe fată, de fapt nu pe ea

ci doar piedestalul pe care stă, vreau să rămîn cu statuia în brațe

să îi suflu în mațe, în gură, vreau să-i dau atîta viață cît mai e de murit în mine

ei bine, e atît de dimineață în mine și e continuă și iată, nu apui niciodată

acum sparg sticle să arunc cioburile în jar să fac noi sticle, să compun oglizi

sticle și oglinzi în care arunc toate te iubescu-urile mele în mare

să se înece cîndva un rechin cu solzi roșii ca unghiile tale de la picioare

tocmai am aflat că aici e un non-stop, mai lung decît viața, că doar e non-stop

și nici viață nu au pe lista de prețuri, dar ce mai contează, te ghidez spre demon

moarte și panglică, citez, cel mai neetic lucru e să-ți spun că te iubesc

în loc să te educ așa cum a făcut mereu viața, prin poeme, povești și basme

te ghidez prin jgheaburi necunoscute ale lumii, pe acolo unde plînge ploaia

care nu vrea să fie văzută, te ghidez printre falsurile realității, printre zombii care dansează

atît de culinar că îi mănînci cu privirea, te ghidez în ispășire, în cea mai cruntă despărțire

cînd se șterg și urmele pașilor în deșert și sigura direcție e vîntul

în iubire trebuie să fim puțini canibali, să ne bucurăm fie și cu gîndul de carnea celuilalt

să îl pregătim pe celălalt cum ne-am pregăti pe noi înșine să fim gata să ne mîncăm

să fim digerabili și apetisanți, să fim gustoși pînă ne zboară mințile

să ne sărutăm sexurile, gurile la fel cum ne-am linge creierele

așadar, nu am cum să te calcinez, nu pot să beau fluidul din tine și nici să

stau într-un fotoliu lîngă un ceas stricat și să văd filme de la sfîrșit la început, să citesc invers

să ascult muzica doar cu degetul, te iubesc privind un copac ce înseamnă un pat de la ikea

te iubesc într-un pat care se visează pom, cum a fost odată

nu pot să te calcinez, nu pot nici măcar să culeg via să beau vinul, nu chinui nici o lumînare

de dragul celor plecați, bubui inima ca un nebun care n-a îmbrăcat cămașa

și las dragostea să treacă prin pereți ca respirația ființei adorate

prin pielea ta fină epifaniile sunt vorbitoare și în limba omului, și în cea a lui dumnezeu.