Poezie
abrupt
3 min lectură·
Mediu
abrupt
după ce am ars totul, pielea, trecutul, pereții,
am ieșit goi în ploaie, să cerem țigări de la fantome.
aveai sînii scrijeliți cu versuri din bukowski,
iar pe coapse urmele degetelor mele
ca niște hieroglife obscene într-un templu stricat.
ne uram. ne iubeam. ne uram că ne iubeam.
era simplu, tu spuneai pleacă
și eu ți-o băgam pînă spuneai rămîi.
stelele aveau trei ochi și pe tejghea erau două linii
trase cu cardul gol de la revolut,
o sticlă de rachiu făcută din lacrimile lui kafka,
un colț de hîrtie pe care scria
acesta e buletinul meu de identitate, viața mea e a ei
nu a mea.
totul era o orgie cu dumnezeii mici ai orașului
polițistul beat, un cocalar care n-are cu cine mînca
o florăreasa tristă cu flori nevîndute și ofilite
un cîine care cînta pe bani, un saxofonist care cînta
coltrane pe dispariția ta.
te-am căutat prin toate visele
și te-am adunat în perdele din razele lunii
și ți-am fărcut perfuzie cu un sărut
că mi-am adus aminte cum ne-am cunoscut.
ne-am întîlnit la o petrecere de mansardă,
cu whisky în găleți de mop și liniuțe trase pe oglinzi sparte.
erai beată și frumoasă ca un roman
în care crima rămîne nerezolvată.
eu tocmai pierdusem tot la poker, inclusiv rușinea
mi-ai spus că semăn cu fostul tău, ăla care te învățase
cum să te tăvălești pe jos ca să nu te mai doară nimic.
ți-am zis că ești o scorpie cu gura dulce și
că aș vrea să te fut doar ca să-ți arăt că nu contezi.
ne-am înjurat.
apoi ne-am iubit și ai contat.
ai vomitat peste blugii mei și ți-ai cerut scuze plîngînd.
ți-am suflat în nas un rest de coca și ai rîs.
am fugit amîndoi de acolo ca niște șobolani
și ne-am dus să facem dragoste într-o cabină foto din gară.
dimineața, cu rujul tău pe penis și tricoul spintecat de plăcere
mi-ai zis dacă te mai văd, te omor,
ți-am zis că te urăsc mai tare decît pe mine.
mă uitam la lună și am crezut că te-am pierdut dar ai bătut
la ușa șanțului în care dormeam cu ochii roșii
cu degete înfipte între labii, tremurînd toată
apoi ți-ai băgat mîinile în părul meu ca și cum aș fi fost alt altar
ai zis, hai să ne futem, să ne urîm, să ne ardem,
și dacă supraviețuim, poate ne iubim pînă la capăt
și ne-am iubit. am făcut dragoste pînă ne-a uitat dumnezeu
pînă nu a mai rămas nimic de iubit
și am început să ne reconstruim
cu ce mai aveam prin buzunare
un pachet cu o țigară, un glonț ruginit și un vis prost.
și iată-ne, doi nebuni curați de păcate,
trăind din beții scrise în cărți, din certuri și orgasme,
cu dragostea ca o armă rece lipită de ceafă
pregătiți să murim oricînd,
atîta timp cît murim împreună.
00500
0