demență

absenţa ta are ceva dumnezeiesc, azi și pururea,

în lipsa ta nu-mi rămîne decît credinţa, solida convingere că te voi vedea

mîine dimineaţă ridicîndu-te leneş din pat, cu gesturi nesigure,

așa cum se răreşte ceaţa pe dealuri

singură și goală, cu pielea înfrigurată de nelinişti şi așteptare,

cu gesturi estompate de o frivolitate timidă, de începătoare,

cu carnea sînilor strînsă, condensată, și sfîrcurile ca un miez de floare

care așteaptă ploaia privirilor și memoria să crească

citesc poem ulragiant și găsesc încă o dată

că abesența ta are ceva terifiant, ca refuzul primirii în rai

și nu că aș face sex cu o slujnică, la mine frica e că vreau

să readuc la viață cadavrele cuvintelor moarte, să dau viață unui dicționar

să ling murdăria să porți merge în tălpile goale

să ling pletele soarelui înainte să le așeze pe tine

să pun iubire într-un animal turbat care urmează a fi eutanasiat

să fie pentru o clipă, un moment, palid ca mine de așteptare

te sărut cu sărutul care îți taie respirația, te sărut cu sărutul care șterge amintirile

te sărut cu sărutul distanței și al pierzaniei

absența ta are ceva diabolic, absența ta e cruzimea foamei, a dorinței

a vînătorului cînd privește în ochi animalul și nu moare de foame

absența ta este închisoarea pe care o fac după dragostea noastră,

cînd rîzi și nu-ți pasă că sufletul ți-a rămas agăţat de sufletul meu

ca un pulovăr agățat în trandafiri și se deșiră și te dezbracă

la fiecare pas cînd te îndepărtezi de mine.

e dimineața în care se aude cîntarea cîntărilor în boxele bisericii și

absența ta e o fîntînă cîntătoare și regretele sunt o altă formă a distanței

absența ta e plină de poeme topite care îmi țin loc de sînge

absența ta e certitudinea că durerea se măsoară cu singurătatea etenă

e între sinucidere și execuție și înnebunesc o locomotivă cu abur

într-un balon de săpun.