Poezie
cum poate un om să se lase de băut și de droguri și să se apuce de tine
3 min lectură·
Mediu
te-ai obișnuit cu drogul ca un cîine cu lanțul, îl numeai acasă
știai că nu există scăpare, așa se spune, nu există scăpare, uitare
absolut totul doare, dar logic ar fi să alegi durerea mai mică
dar uneori, instinctual și dependent alegi un ciocan mai mare
și începi să tragi mai puțin, să îți iubești viața
chiar dacă fără tam-tam și preaviz se face 5 dimineața
și stai în trupul tău ca într-un corp la morgă și te crezi la hotel
nu mai vrei heroină, nu mai vrei votcă, nu mai vrei nimic, altfel
te cauți în buzunare să vezi dacă ai de două cafele, de croissante
te descurci tu cumva, dacă nu vrăjești vînzătoarea, îi dai croissant din inima ta
a fost cu tine mereu, acum cînd îți apare pe față ești ca dumnezeu
care se întoarce la viață
unde e nihilismul de altă dată, nu mai poți acum, te-ai injectat cu supradoză
și ea, zîmbește pe undeva, parcă nici nu-i pasă, bea din cafea
viscerală și propensivă, eu tocmai am tras caleea lactee pe nas, stea cu stea
ea stă la capăt și mă sărută și mă ia de mînă să ne dăm în tiribombe
ce boală poți avea pe drogurile astea animate, să nu mai poți sta
să îți înfigi bumbii sînilor ei în ochi numai ca să poți visa
tot ce n-ai trăit încă, junky, tot ce n-a fost în realitate așa cum ți-ai imaginat
că ai trăit o zi drepți și restul culcat, visezi o rulotă să rulezi șoseaua
pînă se termină și la capăt de lume săruți o femeie, nu un cur de genune
sinapsele se aprind ca țigările, una de la alta și tot îmi zic, mă las de fumat
te iubesc cît se poate de crunt, apăsat, cu garoul pe venă
amintiri în pahare mici să nu doară, treptat, ca un plîns fără motiv dar crispat
m-ai cuprins, nu ca un vis, mai mult ca o febră în care deliram
te vedeam, te simțeam, mă sărutai de parcă îți era foame de ce mai era în mine
73 de femei moarte și niște haine haiine
mi-ai adus viața dar nu-mi aduce apă, adu-mi benzină să mă citești pe cer
nu pe foi, să fiu curcubeul ăla nasol din moloz și noroi
nu-mi spune calmează-te, spune termină-te în mine ca o rugăciune
pot renunța la viață, nu-mi trebuie altceva, inima mi s-a oprit cîndva
aici e radio inima ta, ascult melodii vechi și privesc cerul, cînd țipă corbii, înțeleg
am renunțat la tot pentru tine, mă droghez cu lipsa ta, formez numărul tău pe frunze
și vîntul sună a pustiu, cîinii urlă rece, se face tîrziu, tot mai tîrziu.
iubirea e ca o perversiune devenită lege.
00598
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 453
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “cum poate un om să se lase de băut și de droguri și să se apuce de tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14189114/cum-poate-un-om-sa-se-lase-de-baut-si-de-droguri-si-sa-se-apuce-de-tineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.