Poezie
fata cu ochi de peruzea
2 min lectură·
Mediu
dacă ai fi aici, acum
mai întîi ți-aș face un ceai și cît l-am bea
ți-aș povesti toată viața mea cu lux de amănunte,
pentru că atît a durat viața mea fără tine, cît un ceai
a fost doar o prelungă așteptare, cum fumezi o țigară
pînă se încălzește apa
apoi te-aș lua de mînă și ți-aș arăta munții pe geam
pentru că ochii tăi limpezesc cerul și depărtările și de aici se vede caraimanul
apoi te-aș săruta să se închidă soarele, cerurile și să fie semiîntuneric, penumbră
pe care plutim ca o undă pînă în pat unde mă pun pe dezbrăcat
și te dezbrac atent ca pe o pictură cu degetele mele ca pensulele
unui artist desăvîrșit, fără grabă
pînă carnea ta tremură de nerăbdare, tremură ca un animal
mai demult bătut, acum mîngîiat
îți sărut fiecare petic de piele dezgolit, te ling pe dinafară
cum te-aș linge pe dinăuntrul pielii, să fie sărutul meu
ca ecoul, ca strigătul într-o vale a plăcerii
auzit doar de noi
și cînd te-ai fi terminat de dezbrăcat te îmbrac în pielea mea să nu-ți fie frig
te îmbrac în iubire să nu-ți fie prea cald
și apoi vom face dragoste ca doi scafandri sau cosmonauți
care împart oxigenul
îți mîngîi sînii rotunzi ca un sculptor care își excită statuia și o face să miște
îți desenez coapsele pînă devin arhetip
apoi îți bifurc picioarele și mă vîr în tine suav și animalic
ca un leu iubindu-și leoaica
și ai geme cînd încet cînd mai tare, în ritmul inimii mele
pe care o simți acolo
unde viața se întretaie cu moartea
de parcă linia vieții tale se continuă la mine în palmă
te voi purta așa prin toată calea lactee
poposind pe fiecare stea
pînă cînd voi aduna tot cerul în tine
și ochii tăi vor fi atît de albaștri
că vor colora și iadul pe care îl voi simți
cînd vei pleca
00754
0