Poezie
bucuroshima, moi toujours
3 min lectură·
Mediu
pentru mine e defibrilatio in integrum
că vin din morți după ce mi-a explodat inima
în muzica suavă a unei vidanje care voia să-mi fure
cea mai de căcat amintire cu tine
dar și pe aia o iubesc, fiindcă ești tu și bordura
pe care te desenam cu țigara, cînd m-ai lăsat acolo
și nu aveam cuvinte să te chem înapoi
bucureștiul era malign
îmi apărea direct pe pulă
ca unui om care nu are unde se duce
și creștea din iubirea mea că nu aveam ce mînca
farmec era, doar prin nebunia mea de a trăi
că moartea îmi făcea avansuri și eu nu mă duceam la întîlnire
mă destrămam ca suflul exploziei cînd ne vedeam
și vorbeam și muream în limba strămoșilor mei
pentru că numai în iubire se întîmplă
să iubești ce n-ai iubit niciodată
și-mi băgam pula în sufletul meu de prost
că n-am înțeles că între noi există iubire
dar n-are rost
voiam să înfiez gîndacii care-mi aduceau stimă de sine
să cumpăr droguri de la semafor cînd se făcea verde
era sfîrșitul lumii și al iubirii și îl meritam
cerul călărea clădirile ca într-un rodeo și norii cîștigau
era praf bucureștiul
trăgeam pe nas toate trecerile de pietoni care duceau la tine
am ajuns să cred că nu m-am născut, doar m-am evaporat
și de aia n-a funcționat dragostea pe orice nivel
mă fut doar cu halucinațiile și sunt nebun, nebun, nebun
în dialect de acid îți spun că m-am mîntuit
l-am găsit pe dumnezeu într-o dîră de melc în lumina lunii
că strălucea cristalin și mi-a zis nu spune la nimeni cine sunt
sunt un dumnezeu anonim
dar știu că o iubești, te ajut să deschizi cele mai intime ferestre
cînd vezi o mamă că leagănă un pește să știi că e ea
iubita ta, într-un vis care își injectează singur finalul
nu mai fi prost, nu-ți lăsa venele la garderobă
băi boule, i-am zis, urlu și urlu și urlu
și îi șoptesc numele într-o țigară udă
iubirea nu e o greșeală repetabilă și cade bucureștiul peste noi
ca lumina dintr-un neon spart de cît a văzut
aici dealerii impart marfa cu îngerii și e un dumnezeu negru
îi spune moarte
e aia tristă, pavoazată, care ne desparte
nu mai ascult de nimeni, doar spun, femeie
m-am futut cu absența ta în toate pozițiile
și cerul vomita sfîrșitul lumii cînd ploua
pentru o secundă am crezut că te văd
dansînd desculță în iad, zîmbeai ca toți dracii
m-am lăsat purtat și eu, am intrat sub dărîmături
să nu mai aud strigătul orașului
să te am în dreptul inimii ca o pată de vin, ca o vină
doar ochii ține-mii îngropați în palme.
00631
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 449
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “bucuroshima, moi toujours.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14188873/bucuroshima-moi-toujoursComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.