Poezie

bucuroshima 2

1 min lectură·7 aprilie 2025

Mediu

cînd m-am mutat din inima mea într-a ta

înfloreau explozii într-un deșert

dar în bucurești n-au fost decît două crime

și o singură sinucidere din dragoste, a mea.

atunci am văzut o mică floare albastră

care înflorea într-un pet. și mi-am tatuat două

cuvinte pe limbă, să ți le spun la fiecare sărut.

doar că nu s-a mai întîmplat.

după o vreme, în fața blocului au înflorit gunoaie

parfum de iarbă stricată și coji de salam,

pe care le port la rever ca pe niște decorații

de război pierdut pe dinăuntru.

azi noapte am visat că eram iarbă în herăstrău,

iar tu treceai peste mine cu tocuri de sticlă

și fiecare pas era un fel de iartă-mă.

ți-am sărutat tocul și te-am iertat.

am lipit afișe cu "dispare pisică, dispare om"

în tot orașul, dar n-a răspuns nimeni

în afară de o femeie care mi-a zis că seamăn cu fiul ei mort

și mi-a dat o chiflă cu mac să nu mor chiar azi.

uneori, bucureștiul e doar o glumă amară

spusă de o stație de autobuz goală

într-o seară cu ninsoare de aprilie

și îmi e frig de parcă n-aș fi fost iubit, niciodată.

00703

Leonard Ancuta. “bucuroshima 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14188792/bucuroshima-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.