Poezie

anestezie

2 min lectură·15 martie 2025

Mediu

trăiesc între un șoc electric și unul chimic

trăiesc între anestezie și bisturiul chirurgului

cu morfină e puțin mai bine

se estompează momentele în care beam ca apucatul

să-ți pot vomita chipul care îmi orăvea orice umbră de fericire

eram puternic, puteam îndoi lumina cu pielea, cu mîinile

eram ca un sculptor care nu se apuca de marmură din exterior

săpam în pietre ca apa și doar în piatră îți puteam păstra chipul

m-am gîndit de o mie de ori să îmi cumpăr un ventilator

care să îmi mîngîie părul, dar că nu e niciodată la fel

cum era geamul lăsat la mașină și viteza cînd ne îndreptam către mare

nu te-am văzut niciodată plîngînd

dar te-am văzut înnebunind și cumva m-am mai liniștit

chiar dacă nu repari niciodată nimic, preferi să dai foc

și să stingă alții, cu lacrimi, cu anestezii, cu bisturie

cu albele cămăși de forță

pun pariu că dacă aș avea una în fiecare dimineață

ar fi imaculată, călcată, apretată

să urlu în ea pînă soarele se uită în altă parte

și singurătatea e un dentist care îți scoate tot din gură

pînă te doare orice cuvînt

îmi fac respirație gură la gură o țigară și un pahar de tărie

masaj cardiac îmi face întunericul greu

sunt un copil într-un far abandonat

care aprinde o fotografie și spere că după ce arde

urmează să uite

toate loviturile

001.223

Leonard Ancuta. “anestezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14188165/anestezie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.