Poezie

paradisul alb-negru

2 min lectură·7 martie 2025

Mediu

cînd vorbesc despre dragoste îmi dă sîngele pe gură ca în filme

cînd vorbesc despre dragostea noastră simt tăișul

dintr-o parte în alta a trupului și sîngele e negru

îmi bușește pe gură ca într-un film alb-negru

și paradisul compus din toate clipele noastre frumoase

e ca un decupaj din filmele mute

doar pe alocuri îți văd buzele roșii

cum ai da cu ruj direct pe peliculă

și asta mă face să trăiesc în plus cîteva cadre

înainte să mă prăbușesc în genunchi pentru un monolog

un discurs din acela sfîșietor, un tragism aproape kitsch

lipsit de demnitate, cînd e suficient să lași sîngele negru

să vorbească, să se întrebe oricine, inclusiv eu

dacă nu era negru și înainte de filmare

dacă nu ieșea negru și-ntr-un film color

pentru că așa e dragostea, asta face ea din mine

o peliculă alb-negru cu un paradis alb-negru

într-o lume viu colorată în care curcubeele fac dragoste

deasupra mea, dar eu le văd în cea mai mută lipsă de culoare

cu o durere reală, cu vorbele mînjite de sînge

de parcă aș vorbi limba întunericului infinit

așa se întîmplă cînd vorbesc despre dragoste

mai ales despre dragostea noastră care nu mai rulează nicăieri

doar în mintea mea, un paradis filmat parcă de frații lumiere

rujul tău colorînd pelicula și imposibilitatea mea

de a-ți săruta buzele pentru a da puțină culoare

sîngelui care năclăiește pe gură.

00620

Leonard Ancuta. “paradisul alb-negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14187895/paradisul-alb-negru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.