Poezie
vin de la o întîlnire cu nebuna nebunelor și cîntarea cîntărilor
2 min lectură·
Mediu
stau pe bordură, fumez o țigară, sunt cel mai mare, mai mare
prost din țară
ce mai am, nu e chiar o întrebare, am privirea amară
o ecuație complicată, cu trei cercei puși unde trebuie
în sprînceană, în buză și pe clitoris, că așa ți se pare ție lumea
frumoasă, caldă, sălbatică, o mare savană
girafe și zebre, leoaice și lei, stăm o oră la umbră
parc-au trecut trei ani într-o cafea la nisip
dar a fost doar o clipire din viață
și cum judeci asta, cum e mai bine, o clipă de rai cînd ești în iad
sau o clipă de iad cînd mă duci în rai, ce vrei de fapt să îmi dai
caravaniad sau caravanserai
am atîtea asimptote cu tine că matematica nu mai poate inventa infinituri
și am tot atîtea sfîrșituri, sunt ca un foc în care fotografii din lume
se chinuie să găsească două imagini identice
medicii ar avea mai mult succes cu o electrocardiogramă
sau cu electroșocuri, ești mai înaltă pe inimă, nu pe tocuri
henry ne taie strada, e și el călare pe zebră
noi facem dragoste ca o ecuație simplă în algebră
zero nu-i un număr, pentru că nu-i o cantitate
zero e un punct de reper, înțelegi, mia mujer
o calitate
pășeam pe străzi cînd plecam de la tine cum mi-aș fi pictat nebunia
pășeam și urlam pe străzi într-o exprimare ancestrală
a faptului că sunt un om evoluat dintr-un animal extraterestru
se dărîma totul în capul meu și eu construiam din lacrimi
totul la loc
poate asta nu e neapărat pentru tine, sunt sturionul bețiv
care se întoarce pe singurul drum care duce la crîșmă
mă gîndesc că frumoasa, biata egretă, nu are ce mînca
că moartea și flamingii nu au ce căuta împreună, tu știi
e viața ta
ești nebuna nebunelor și cîntarea cîntărilor
și corpul tău e luna, ai priviri de nălucă dar inima pe ducă
te scufunzi între ziduri, proiectezi angoase, pictezi pe oase
mersul meu e ca strigătul în noapte cînd mamele își cheamă
disperate copiii, pentru mine-s doar șoapte
trăiesc în visele de ieri, mîine e doar o închipuire
deschizi fereastra cu speranța că întunericul îți intră în casă
în suflet și acoperă totul, în bălțile murdare luna strălucește mai bine
nebuna nebunelor și cîntarea cîntărilor, ce viață de cîine
visez visele de ieri, nu mai am vise de mîine.
00631
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 395
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “vin de la o întîlnire cu nebuna nebunelor și cîntarea cîntărilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14187663/vin-de-la-o-intilnire-cu-nebuna-nebunelor-si-cintarea-cintarilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.