Poezie
vivaldi
2 min lectură·
Mediu
te iubesc, te iubesc
ca pe o centrală de apartament care face căldură
fără ură, nu spune nimic, suspină
ca atunci cînd apa nu are gust și ți se pare străină
cum sunt uneori și îmbrățișările noastre
cînd pui cafeaua la fiert și miroase
o altă cafea, o ploaie, un infern, ceva ce nu face parte
din viața mea, din acest sistem, aș vrea, aș vrea
să te duci la non-stop, să-mi iei țigări și o votcă
să fumez și să beau o după-amiază cu imaginea ta, să nu te mai pot uita,
uita, să-mi spui apoi, nemernicule, iubite, revino-ți,
dacă vrei comori
învață să cobori, învață să omori tristețe și orori
învață să plîngi, să umpli cu lacrimile tale pungi
să le spargi de asfalt, să le spargi de lună
să plouă cu viață dar să fie una mai bună
învață să umpli găuri negre și cele mai adînci gropi cu tenebre
învață să mori înfipt în gene lungi, să întinzi mîna
să mîngîi gîturi de lebădă curcubeu
iubește pînă sîngele ei se oprește și face pentru tine o gară
dacă vrei comori
învață să zbori, învață să plutești ca în povești
pentru ea în zori
dacă mă iubești, învață să te ferești de limba mută
a zeilor, de gîndirea slută a celor ce spun că-s prieteni
de cei care pun sare în mareea ehgee și în marea moartă
de cei care își spu să le deschiz poarta
și îți promit comori, te învață să zbori
te învață să plutești ca-n povești
dar afli în zori că sunt sori de uitare
nu-i mai bine oare
să-ți aprinzi o țigară să zici bunăoară sunt prietenă doar cu luna
nu te gîndi la nimic,
e ceață și frig
mîine-i totul la plic, mai frumos și mai bine, pula
ula, ula, ula
te iubesc, te iubesc,
avalanșă ca anotimpurile lui vivaldi
dulceață de sfîrcuri de cer pe un plan dintr-un punct, efemer
pula
ula ula ula ula
00660
0