Poezie
lamia lui occam
2 min lectură·
Mediu
cea mai simplă explicație a existenței divine
este faptul că vreau să mă îndrăgostesc
să iubesc și să sufăr lumesc
să simt că trăiesc
cînd iubesc mă văd pe mine cum sunt
și în viață și în mormînt, dar văd
și nu mă deranjează nici un prăpăd, văd
cînd iubesc mă văd exact așa cum sunt
ca o stea luminată de propriul mormînt
dacă nu mă îndrăgostesc sunt orb și nu mai aud nimic
dacă nu iubesc, dacă nu te iubesc,
sunt mic, mult prea mic, un om protestînd la zid la berlin
și un plictis imens la tine-n vagin
eu vreau să mă îndrăgostesc
aberant, curajos și grotesc, dar să iubesc
să mă privesc pe mine de pe lună cu singurul ochi pe care
din născare, îl am pe pulă
vreau să fii vie, să te simt ca pe-o caracatiță care mișcă
în farfurie, vreau ceva viu, altfel respir și trăiesc un pustiu
vreau să-ți pulseze vulva ca pulsarii cosmici
să-ți pui o peruzea pe limbă, să urle cîinii pulii cînd durerea schimbă
tonul și mergem pe dragoste de frate
cînd și pe la spate e cum ne-o tragem pe față
cînd spunem ață, e funie, cînd spunem iubire, e furie
și ne iubim
cu miere și cu venin ne iubim, trăim
ești atît de frumoasă că pașii mei duc numai spre tine
nu mai am direcție pentru că am doar una împărțită în două
tu și cu luna pe umeri
sau mătrăguna
dacă iubesc ceva după care dumnezeu plînge
plîng și eu
dar atunci sunt sigur că el există și
sunt și eu dumnezeu.
00594
0