Poezie

corabia nebunilor

2 min lectură·19 noiembrie 2024

Mediu

corăbiile nebune nu trebuie să meargă la un ospiciu

că întreg oceanul e o casă de nebuni pentru tot universul

mie îmi albește părul dintr-o parte în alta

întreaga planetă a luat-o razna

sunt dement, sunt dement în lipsa ta

ce mă fac, ce mă fac, cum locuiesc într-un creier jumătate lipsă

cînd mintea mea e pe trei sferturi eclipsă, în lipsa ta

merg doar pe pistele de biciclete în corabia mea

vîntul îmi bate din față, vin trotinete din față

în lipsa ta

văd cum plimbă lumea prin parcuri jumătăți de cîini

iau repede pensula și culorile și dau din mîini să umplu tot ce e sumbru

să fac jumătățile un întreg, dar nu mai înțeleg

ce caut eu cu corabia-n parc, ce înțeles mai am sau cum aș avea

în lipsa ta

se dezlănțuie o furtună de ambulanțe și de sirene

mă leg de catarg, îmi albește sîngele dintr-o parte în alta a ta

aș bea un litru de oțet să uit dulceața din sărut

apoi să stau patruzeci de zile mut, să stau ca isus în deșert

apoi să iert, să iert, lipsa ta

stau la semafor în corabia mea, dintr-un capăt în altul răsăritul e seară

cînd se face verde e noapte și plutesc pe maidane

nu e nici un port nu-s nici dane

fumez și suflu în pînze, nu înaintez nici o clipă, mă scufund în întunericul lunii

aici e ochiul furtunii, e o durere plăcută, liniște și pace și lipsa ta

mai ales lipsa ta

corabia mea așa se numește

lipsa ta.

doar a ta.

00805

Leonard Ancuta. “corabia nebunilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14184391/corabia-nebunilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.