medulla oblongata

pe spinalul meu cîntă umbrele celor care vin din univers

și nu au loc de aterizare

tu faci doi pași, te întorci ca și cum o vată de zahăr ți-ar hrăni umbra

alles klar, știi că pe stradă a trecut un îndrăgostit și faci șotronul pe urmele pașilor lui

și pe metamorfoza mea umblă o ciupercă d-aia rea

zice că așa cum vedem noi lumina

vede și un orb pașii lui panait istrati dansînd step într-o baltă

avem baza în carbon, în ruj și în silicon, deja o inteligență artificială s-a sinucis

că nu mai poți explica frumusețea nici unei flori

nici vîntului care împrăștie cenușa bunicului pe nori

să stai cu picioarele în apă să prindă experiență cu tine

ca atunci cînd mergi pe dragoste să se laude că ea te-a învățat

pe spinalul meu umblă o pisică neagră cu un xilofon în loc de mustăți

și sunt sigur că îmi vei face dulceață din trandafirul negru din dansul macabru

îmi vei servi un absint și eu voi sări de la trambulină

din mine în mine pînă te voi desena zîmbind

pînă și pisicile vor avea pensule în loc de gheare.