în timp ce prietenul meu alex se duce la spital

după ce a vomat sînge

simt cum pielea se încrețește pe mine pînă ia chipul tău

și sunt ca o fotografie de-a ta

și îmi înflorește sufletul ca un măr sălbatic

zbor ca o dronă care privește o căprioară cînd bea apă din rîu

și crocodilul e acolo și nu pot să strig

că nu mai am glas

nu pot să îmi bag două degete pe gît să te aștern în fața mea și să mă culc cu tine

cum aș face dragoste cu asfaltul lipsă, nu pot să mă dau cu tîmpla de stele

să îmi fac o gaură în cap din care plîng ca la începutul plînsului

ca atunci cînd învățam să scriu plînsul și făceam bastonașe

și nu știi cum doare să îți scrii numele și în loc să iasă leo

apare ari

nu știi cum e să mergi prin pereți să îți pierzi fața

ca în niște tablouri furate

nu știi cum omoplații tăi își aduc aminte că au avut aripi

și vor să să te ridice să nu strivești fluturii de mătase care îți desenează

chipul în iarbă

nu știi cum e să respiri adîncul și să privești degetele care îți albesc în locul părului

că nu mai e pic de viață în tine

nu știi cum e să simți că inima ta lovește moartea

ca o limbă de clopot