Poezie
o țigară pentru tine, una pentru caron
4 min lectură·
Mediu
mă trezesc dimineaţa la 5 cînd încă visul
nu s-a aruncat pe fereastră.
un îndrăgostit din care dragostea a fost scoasă
cu excavatorul. trupul, cu mătura și fărașul.
ce îţi poate arăta un perete alb la ora aia:
sfîrşitul visului tău negru, cînd albul e la mutare
și umbra ta intră în pereți în speranța că există scăpare.
dar nu, pierzi regina și pierzi partida
intimidat de fumul de tutun gălbui, holeric
sfîrşitul în care se pierd una cîte una
toate gropile din suflet. astupate cu norişori de vată ca gura
şi nările unui refuzant de viață. că așa ai trecut-o în telefon,
nu există viață fără iubire.
așadar, nu sună. e ora cînd iubeşti. e ora cînd strada e pustie
iar tu o vrei atît de tare că se coc dudele în copacii pe sub care treci
şi o umpli cu dragoste. mergi pe strada pe care dragostea face o trecere
de pietoni de la etajul cel mai înalt al lumii
pînă lîngă adidasul tău unde cîinele iubirii ridică piciorul.
visul tău cade în gol ca o anomalie a gravitației.
iubirea nu mai are aripi, iubirea nu mai poate merge.
iubirea e paralitică, iubirea e ca fața ta rămasă într-o omletă
făcută din ovule de femeie, dar coaptă, arsă pe o singură parte
vie doar pentru tine.
acum descarcă aplicația sau fă-ți card. visul tău a rămas
cu o descoperire de credit.
acum e momentul să vezi cum pula îți intră în inimă
doar ca să îți șoptească.
nu te baza nici pe inimă nici pe pulă
nu te baza pe nimic.
ia autobuzul sau metroul opt ore,
ca un job în care poți vedea la ceilalți tot ce te doare pe tine.
renunță la o zi din viața ta
ca să înțelegi că viața ta e această zi lipsă din viața ta.
una de mult dispărută. ești un dinosaur neștiut dar dispărut
pentru că ai fost blocat peste tot. pînă și lumina lunii se oprește
la un kilometru de tine și numai mort poți urca în lumină.
dar coaiele de plumb te țin în întuneric și ea spune, umple-mă
iar tu nu mai ai decît tăcerile, pauzele dintre note, dintre cuvinte,
sincopele dintre gesturi, rictusuri, bonurile de la sticle reciclabile.
e momentul în care te gîndeşti
că faci un duș apoi te învelești în cearșaful în care a dormit
și poți numi asta dragoste, sex, copulare, ca o mașină se scris
care scrie porno, dar n-a văzut pizdă în viața ei.
de futut, doar viața te fute.
îți lipești tălpile de perete privirea de tavan fumul verzui
de plămîni, nu-ţi păsa de nimic. m-ai iubit ca o coafeză
care îmi făcea genul ăla de freză de călugăr iezuit, se zice
tunsul cu castronul pe cap. apoi îți dă jos castronul și mănîncă
din creierul tău viu și își face buzele
cu sîngele gîndurilor tale.
o viziune care se dizolvă şi se face una
cu lumina de afară în timp
ce în strada se transformă într-o clădire cu mai multe vieți
și pe tine te mută la subsol, să simți bășinile rădăcinilor,
curentul de aer care intră prin parcarea subterană pînă la ultimul etaj
și se aruncă prin spărtura unui geam
să pice pe tine ca efectul celui mai puternic tranchilizant
pentru cai.
și caii se împușcă, știi că-i adevărat, ai văzut asta.
și caii se mușcă între ei, ai văzut și asta.
și iubirea mușcă ai văzut chiar și asta.
doar inima ta mai imită galopul, doar mîna ta mai imită dragostea.
ţi-e frig de moarte. cu soarele în gură ca un căluş.
îți cere unul o țigară și nu-i dai. mergi la pescuit și mai ai două țigări
una pentru tine, una pentru caron.
001.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 617
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 65
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “o țigară pentru tine, una pentru caron.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14180354/o-tigara-pentru-tine-una-pentru-caronComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.