Poezie
fantoma trompetei lui Maalouf
2 min lectură·
Mediu
stăteam întins pe spate în pat, capul ți se cufundase
în pieptul meu de parcă acolo era punctul lagrange unde
se naște liniștea & somnul. o mîță în călduri traversa noaptea
liniștea & întunericul se făceau mai compacte, în timp
ce eu îți vorbeam despre Bukowski, despre faptul că el urăște
rădăcinile. rădăcinile sunt pentru plante, nu pentru oameni, spunea
în timp ce eu mă gîndeam la toți acei oameni
în casele lor asemenea unor flori în vaze, fără rădăcini.
să vezi o pădure fără rădăcini e semn rău.
să vezi o cultură fără rădăcini e și mai rău.
să vezi un om dezrădăcinat pare la fel de rău,
mai ales că nici eu n-am prins niciunde, sunt un fel de orhidee vanda
cu rădăcini aeriene. nici măcar lumea nu-mi pare distinctă & clară,
ca atunci cînd privești prin lupa lacrimilor iar lumea îți pare
o fata morgana care te amăgește cu frumusețea ei.
descartes spune că adevărul trebuie să fie clar & distinct
iar eu simt respirația ta de animal care trage visele cu sfori
ca un păpușar ce face un cîine de lemn să zboare
să latre mîța aia în călduri care sfîșie noaptea. acum știu
că iubirea e o insurgență a emoției asupra rațiunii
că vîntul prin ziduri are muzica lui,
că vîntul prin frunze are o altă muzică iar adierea prin flori
de tei sună sexi ca o muzică prin roșeața unui mac.
o muzică persistentă în aer, ca sunetul pîrghiilor lumii,
ca osiile soarelui în travaliu în facerea explozivă a luminii.
doar noi putem auzi muzica asta, doar tu & eu putem desluși
în liniștea cernită a nopții în care ți-ai scufundat obrazul
în somnul ieșit din pieptul meu pînă la suprafața trandafirie
a obrajilor tăi acompaniat de mersul melodios al unei mîțe
pe aripile unei flori. ca fantoma trompetei lui Maalouf
decojind noaptea clădirile cu tot cu ziduri arătînd exact momentul
cînd oameni goi prind rădăcini unul în altul.
03950
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 325
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “fantoma trompetei lui Maalouf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14180300/fantoma-trompetei-lui-maaloufComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAapreciez comentariul tău, multumesc și de atenționare, probabil că dacă ai asculta aceeași piesă ca mine, cea cîntată de Ibrahim Maalouf, poate finalul iți pare la fel de manierist, nu neg, dar potrivit. Piesa se numește Beirut, se gaseste imediat pe youtube. Mulțumesc de trecere.
0
GPDistincție acordată
Chiar dacă este aici o abundență de cârje textuale, de această dată nu m-am împiedicat de ele. Mă rog, am dat peste Descartes în multe poeme de-ale tale, dar nu-i bai.
După ce am ascultat și Maaluf, am remarcat mai bine și sonoritățile de aici. Ludicul este și el de calitate.
După ce am ascultat și Maaluf, am remarcat mai bine și sonoritățile de aici. Ludicul este și el de calitate.
0
Primele două strofe și cam jumătate din a treia sunt mai conceptuale (nimic rău în asta), iar finalul are o ritmicitate venită, mai degrabă, din idei distilate în emoția lirică. Ușor manierist finalul.
Ai o literă lipsă aici: „în liniștea cernită a nopți”.