deep throat

problema cu anveloparea începe nu de la un bloc și nici de la o scrisoare

fie ea chiar de dragoste, ci de la atmosfera care învăluie o imagine

așa cum se văd gîndurile mele prin fumul de țigară care mărginește

întreg volumul ființei mele și dacă fac o parabolă legii lui arhimede

un corp scufundat în fum de țigară și aburi de alcool

dislocă o cantitate egală de ființă și de moarte, o cantitate egală

de durere și acceptare, ca să nu mai vorbim că mai dislocă și o cantitate egală

de scîrbă față de tot ce te înconjoară

cred că vorba aia că bărbatul e o prelungire nefolositoare a pulii a inventat-o

o femeie egoistă și necunoscătoare de iubire, o femeie ale cărei mărginiri

sunt doar turistice, o femeie care chiar dacă are pretenția că știe ce înseamnă

un deep throat, de fapt e închisă în ea înseși, și nici nu va înflori vreodată

și ne gîndim logic și practic totodată, paharul se umple cu băutură,

gîtul cu fum tras de trei ori din țigară în timp ce iubirea nu mai umple nimic

și în adîncul femeii se cască un gol egal cu volumul ei, ah, volumul ei pus pe boxe

cînd nu se aude mai nimic omenesc, doar ceva animalic, foamea de ființă

dorința de potențare și existență, foamea unui tablou de a fi agățat într-un cui și

admirat, carnea care învelește altă carne pentru că iubește controlul, mișcarea

unui șir de întîmplări care sug din tine liniștea și concordia, o mulțime vidă

care absoarbe orice altă formă de viață ca un saprofit care-i rezervă dreptul la viață,

toate astea se petrec în lumea noastră în care cînd spui penetrare lumea se gîndește

la un singur lucru, nicicum la modul în care singurătatea poate fi privită

ca un uter din care ne naștem și creștem

mă gîndesc dacă există un faust în lumea algoritmilor, unul care își vinde mărginirea

algoritmului fantastic al nemărginirilor, acolo unde deep throat e ceva asemănător

unei călătorii în adîncul spațiului și pe măsură ce te duci mai departe observi că spațiul

se transformă în suflet, și e pentru prima dată cînd înțelegi că nu corpul acoperă sufletul

dimpotrivă, e chiar invers, pentru că sufletul e extern, e ce se vede în afara ta,

nu ce se petrece în tine, că în tine e doar pula lui dumnezeu care ejaculează lumină

și nu întunericul din tine e problema să te descoperi pe tine, ci întunericul din ceilalți

cel pe care trebuie să-l luminezi ca ei să te poată vedea

pe scurt, un pom face fructe, dar e și lemn de foc, sunt două forme diferite de deep throat

iar între fructe și foc e hîrtia pe care las această scrisoare pe care sper să-ți așezi căpșuna buzelor

înainte să-ți încălzești degetele cu ea, să te învelești în fum ca în plapuma gîndurilor

să simți singurătatea intens de parcă ar face sens unic prin tine și nu mai e loc de întoarcere

să simți cum înaintezi în gîtul lumii ca gîndul care trece prin gura deschisă

a omului pictat de munch.