Poezie
scurtă istorie a disperării
2 min lectură·
Mediu
nimic nu te face mai bărbat
nici prima femeie nici primul anal
nici cînd freci cu buretele și furtunul cu apă rece corpul rigid al ălui bătrîn
și nu-l poți privi în ochi nici pe tine nu te poți privi
și e prea tîrziu să-ți ceri iertare e tîrziu oricum
nici vinul de înmormîntare băut pe ascuns pentru aparențe
că mai bine beat decît îndurerat
nici primul pumn în perete o sută de pumni în perete
pînă pielea mîinilor tale se depune pe tencuială în formă de fluturi roșii
nici pumnul de pastile doza de fericire toxică
nici lingura în care fierbi căcat la brichetă
nici seringa nici fularul în loc de garou nici fularul
care îți face picioarele țepene și pula
așa se zice
nici faptul că-ți zboară calota craniană dintr-o lovitură cu patul puștii
ningea afară și-ți ningea direct pe creier cum spunea tataia mărin
pînă iarna se răspîndește ca o febră de gheață în mințile tale
nici cînd femeia altuia nici femeia bătută nici nota la restauratul nabab
nici cînd ștergi fetița la fund și arunci olița
nici transpirația lucioasă pe trupul lucrat nici
rîgîiala de după prima mare gură de bere nimic
nu te face bărbat
nici măcar tristețea ca o punte ruptă pe care ai trece cu riscul vieții
nici analizele și promisiunea că te lași
nici măcar disperarea aia după viață care te face să trăiești de 1000 de ori
aceeași viață
cu aceleași neajunsuri greșeli și tristeți
ca o monedă care nu-ți dă voie să alegi și cade mereu pe aceeași față
nimic nu te face mai bărbat
nici o țigară aprinsă în loc de lumînare
nici posibilitatea să omori celulă cu celulă cu puterea gîndului
pînă ești sigur că ai eliminat orice suport pentru durere
nimic din toate acestea nu te fac mai bărbat
nici talentul sau inteligența
nici dacă toate liniile întrerupte sau continue de pe asfalt
ar fi de cocaină
nimic nu contează poate doar puțin
puțin
într-un vis
cînd îți sprijini fața în palme și restul corpului pare că plutește
în durere
e sîmbătă seara vrei s-o săruți
ea miroase a altu
00785
0