​pierderea definitivă a lucidității

uite, aici ar fi sunetul care mă elimină. (___).

un țipăt continuu care dezleagă celulele unele de altele și-mi cuprind umbra cu brațele.
ridic umbra peste priviri; acum sub ea cu plămînii ca un acordeon dezmembrat, încerc să interpretez partitura fumului de țigară care mă risipește.

o, din umbra mea îți faci loc pentru singurătate. ți-am dezlegat mîinile în timp ce pe aleea din spatele blocului copacii au început să crească în secret. neștiute, mîinile tale respiră pe clape și un miros de lemn încins, de os gol prinde formă.

o, cum tușește umbra! un colos de carne ivit ca o expectorație și tu, lipsită de dragoste de două luni, asculți pentru o seară muzica sîngelui meu, omul făcut din sunete limpezi, de clarinet și trompetă, celulele lui ca niște păsări într-un dans și gura lui ca o tăcere plină de foșnete & renunțări.

uite aici e sunetul (___) în care mă pierd prin păduri verzi, răcoroase, în care frunzele se clatină pe ritmul pieptului meu. iar tu, acolo, despicînd aerul cu un cuțit, încerci să intri.

o, cum alunecă umbra ta peste umbra mea, ce sunet de arcuș!

spune, femeie, la ce bun toate astea? ce folos că neștiute de cineva oasele cîntecului meu s-au îngropat în carnea frumuseții și dintr-o dată acum, aici, s-a făcut frig. de parcă acolo, în fiecare copac al pădurilor unde-mi urlu mințile, atîrnă corpuri & se leagănă în ritmul pieptului meu.

o, cum umbra mea își pierde forma dedesubtul umbrei tale și cum năclăiește ca sîngele dintr-o căpățînă zdrobită de asfalt! iar inima îmi crește între picioarele tale ca într-un penis captivus, și singurătatea se adună în palmă ca-ntr-o închisoare cu formă de nai. în ea s-au ascuns păsările care au uitat să zboare, dar încă mai cîntă despre zbor, acolo sunt eu departe de mine & în spatele meu se ascunde cineva care-mi adîncește umbra pe potriva durerii.

o, cum zîmbești nopții și cerul își arată colții! din spatele lunii se aude pînă aici sunetul care mă pierde, un tramvai din care în fiecare stație mai coboară o parte din mine, căutînd partea din tine care copleșește lumina & uite, uite, uite, cum umbra turlei bisericii se suprapune peste a mea și-n piept îmi bat clopotele!