orașul pare dezvirginat în apusul acesta

și clădirile moțăie ca niște păsări care abia au ouat.

universul are zece la puterea cincizeci și șapte kilograme și mă întreb

cît din asta înseamnă dragostea mea, eu care nu pot ridica un sărut de pe mînă

pînă pe buzele tale, apoi dragostea ta, tu

care ești puternică și poți după 18 ani în iad, fără puținul de iubire

pe care îl are un om față de semenul său

să îmi înfigi vîrful clismei în cur, cu delicatețea unei flori care îți înflorește între buze

fără nici o spaimă, fără tremurul mîinilor ce apare acelora care țin în mînă o viață.

în parc băncile par atît de singure încît atunci cînd se aprind luminile

lasă umbre de canapele. pe centrala termică, de unde vine căldura scrie cu spray

pavăl o fute pe nevastă-ta. după ce se duce norul apar stelele

și se oglindesc în praful brumat de pe mașinile nemișcate. poate se întreabă și ele

ca nietzsche, de ce atunci cînd suntem obosiți ne atacă ideile pe care le-am învins.

nostalgia e un cîine rău. îți rupe carnea pănă la os, să se vadă clar ce nume

ai tatuat pe ciolanul tău atît de bine îmbrăcat în blugi deja rupți.

de la nuci se aude muzica unui lăutar cu vioara dezacordată,

din copaci primii muguri cer laptele ploii.

un boschetar analizează atent trotuarele în căutare de mucuri de țigară

la șahiști e prima atingere sexuală înainte de evaluarea națională.

pe o bancă e o mumie dezgropată de curînd. pare vie.

ai fute ceva, îmi spune fata fără dinți, cu ochii atît de înfipți în orbite încît

par găuri negre. mă vede cu sticla în mină și știu că avem ceva în comun, viața grea

dorințele, speranțele, băutura, setea de a ne recăpăta corpul. viața.

o ignor și mă apuc să repar timpul, că e ca un boiler stricat. dai pe caldă, curge rece.

invers, te opărăști. viața e cînd învelești căcat de cîine în staniol de bomboane

ca să faci oamenii fericiți, spunea un mare poet, acum mort.

mă piș într-un boschet. pula mea pale atît de palidă în lumina nemernică a lunii

încît îmi vine să cred că dragostea a dispărut.

apoi mă gîndesc la tine, la faptul că mi-ai promis că mă trezești dimineață la nouă

și e altă dimineață, altă lume. și ai zîmbetul acela care spune

la noi mașinile nu se ciocnesc

se sărută.