Poezie
doi greieri de-acasă
2 min lectură·
Mediu
suntem doar doi oameni care merg în aceeași direcție
sau suntem două direcții care devin una singură, tu ce zici
dacă ai fi o culoare invizibilă, mi-ai spune care e?
dragostea face lucruri minunate, face și fierul să înflorească
unii văd rugină, dar pînă la rugină sunt florile, nu uita
și oamenii ruginesc
dar pînă atunci mă îndrăgostesc și deschid gura ca o fereastră
poate îmi intră o pasăre în gură și așa pot cînta o dimineață de dragoste
o dimineață de primăvară
îți las toate ușile deschise pînă la lună
pe lună am pus o masă cu lumînări să luăm cina în timp ce privim pămîntul
să rîdem după cîteva pahare de cît de proști sunt oamenii care nu iubesc
suntem asemenea celor două părți simetrice ale unui pește
peștele care nu vorbește și nu gîndește, pentru că peștele știe totul,
cum zicea platonov
omul nu e o ființă simetrică, trebuie întotdeauna să fim doi și să ne iubim
pentru a rezolva problema simetriei
și cînd vine ploaia lăsăm dragostea să ne învețe să cîntăm la harpă
asimetriile se întîlnesc peste tot, mai puțin în iubire
e simplu de demonstrat, nu pot exista două infinituri
și cum iubirea face totul infinit, infinitul e simetric și egal cu sine
noi oamenii suntem țesuți manual ca niște covoare zburătoare
cu modele florale ca și cum am zbura pe petale
privește și tu în ochii mei, uite
cum umbra mîinii tale devine umbra mîinii mele
uite, cum luăm cina pe lună, în lumina albastră a pămîntului
apoi punem un cort în marea liniștii unde dacă ți se pare prea liniște
am adus doi greieri de-acasă.
00656
0