ce mă vaiet atîta, vine doar moartea, nu vine mama

ne adunarăm cu toți să mai trăim o zi, să verificăm dacă tăria din noi

corespunde cu aia din pahar cînd intră unul în crășmă și ne spuse că e grav

vine aia neagră de nu știe nici pe ce lume e, de bem noi să ne întîlnim cu ea

înspre zori, cînd se răcesc sobele, cînd cască stelele și mai vezi un meteorit, de nici nu știi

dacă iar au băut pe datorie, sau au fost doar fantomele lor

ne uitam la el cu privirile ca niște piste de bowling, lasă-ne bă, cu vrăjeala

ce dracu să caute moartea pe-aici, că sufletele noastre-s toate pe caiet

lasă, bă, să vină, se ridică unu, cu paharul în dreptul ochilor și închină

să bem pentru moarte, că vine și ea pe la noi, amețita

uite ce-o să găsească aici, nici n-are ce să ia, trebuie să facă din toți unul

bine că nu vine mama, îmi trece prin inimă, că dacă ne vedea așa, în fumul asta de țigări

nespălați, transpirați, nemîncați, ce pune ea, sărăcuța, și deschide ferestrele de la crîșmă

de se face din joi duminică și se face odată un vîj de ne zboară sufletele

dau un ocol la turla bisericii și dintr-o dată, cînd dăm paharele pe gît

au gust de clopot de bate a mort

îi văd pe toți cu bărbiile în piept, resemnați, cu rușine în ochi, mai că le scapă o lacrimă

mai bine venea moartea, se scapă unul și cumva ne era mai ușor la toți

și fu un fel de moment magic cînd fiecare care avu o poză cu mă-sa

își umplu paharul de la bar și bău pentru ea.