tu ai pijamaua croșetată din xanax

cu nasturi de rivotril și pui diazepam omului de zăpadă

în loc de ochi și o pompă vaginală în loc de nas

soarele răsare în altă parte aici e veșnic noapte și nu mai dormim în pat ci pe perdea

în așteptarea a ceva care face orezul cu lapte să semene cu orezul cu lapte

nu a orezul cu sînge

în lipsa ta am îmbrățișat o cale ferată și am așteptat trenul să sară peste mine

dar tu și trenul pare că ați complotat împotriva mea și am crezut într-o stea căzătoare

și m-am izbit cu capul de asfalt să nu mă gîndesc la tine

m-am jucat cu mormolocii dintr-o baltă am sperat că un satelit o să-și piardă traiectoria

să cadă peste picioarele mele să nu mai vin la tine

dacă mă întrebi din ce e compusă memoria mea, trei copii imaginari

unul dă cu carbid, unul fură cireșe, al treilea e atîrnat într-un cui ca un tablou

la care nu se uită nimeni și nici cumpărat nu e, o plăcere de plastic cu tricou de firmă

de fapt memoria mea e ca o rîmă tăiată în două, fiecare merge mai departe

în viața mea nu există ace, nu ai ce coase, în viața mea păpușile-s de smoală

pînă și focul poartă o mască, să nu-i fie recunoscută caldura, că așa e la neiubiți

becurile se sting în apropierea fluturilor și uneori te întrebi

cam cît de mare poți scrie pe deșertul tău te iubesc

încît să fie văzut de pe lună