Poezie

arcana

2 min lectură·31 octombrie 2023

Mediu

cuvintele nu înseamnă nimic, au alt înțeles pentru fiecare

într-o lume în care liniște au doar pietrele cu toate că și pietrele plîng

iubirea e ca arta războiului acum, și e diferită de la om la om

așa cum e la noi

eu sunt un fel de ghid intergalactic către vestitele plaiuri ale nefericirii

puteți avea încredere în mine, ajungem la timp

între două alăptări cu întuneric

eu vă învăț cum să vă scrieți numele într-un măr pe care să-l oferiți iubitului

atunci cînd șarpele doarme

n-ați văzut niciodată flăcări cu vîrful în jos pentru că focul și gravitația

au acel gen de relație ca a noastră, dar vă învăț un truc ca să deveniți invizibili

nu trebuie decît să spuneți te iubesc de trei ori și să beți un pahar cu alcool

și apoi vă învăț cum să faceți dragoste cu o umbră

știu și cum poți scăpa de timp, acest lubrefiant care ne ajută să ne înfigem în moarte

fără durere, că nu degeaba diogene e amintit pentru ce făcea și nu pentru ce a spus

economia ne vorbește clar că atunci cînd ești copac e mai bine să ajungi mobilă

decît o carte sau mai rău

oare ce mai fac vulpile, la ce mai visează ele după ce strugurii au fost culeși

transfigurați în vin, oare vinul ce mai știe din copilăria lui

în memoria planetei ce a mai rămas din univers

ridurile de pe fața unui om sunt portativul muzicii lui care vorbește depre cîtă durere

poate fi îndurată cînd ai scos cu mîna ta soarele din mare

cine o fi inventat cuvîntul captivitate cînd există iubire

și porți aceiași papuci ca pe biblie

fără să fiu melodramatic, undeva în univers e o sfoară cu numele tău

care te iartă de toate păcatele

00916

Leonard Ancuta. “arcana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14175160/arcana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.