un inuit în deșert

am făcut toate dușurile posibile și tot nu m-am spălat de tine, am trecut prin flacără și am fumul tău în plamîni, am fost stins cu tine și tot m-am ars

cînd săgeata îmi trece prin inimă iese personalizată cu numele tău și copacul în care se înfige își vopsește părul ca tine

și pula mea lasă umbra ta

te pun să sufli într-o pungă să mai respir în moarte din tine

o să-mi ard toate perechile de ciorapi să nu mai fac un pas fără tine

te-am învățat ca pe o limbă străină pe care n-o mai pot vorbi, doar mima cu o altă femeie

o femeie pe care o porți ca o haină cînd ai sta dezbrăcat, femeia fermoar

sau ștreang, femeia francois villon care îți salvează curul

un inuit în deșert

își îmbrățișează foca

și îmbrățișarea lui trece prin ea cum ar trece și prin tine

și te-ar lua pe la spate