Poezie
man
3 min lectură·
Mediu
știi, man, există mereu o intuiție că nu suntem
cine ar trebui să fim, că eu în castelul cu colți de femeie nu sunt regele
ca în ostroveni cînd am furat mașina,
nu man, nu eram eu, dar am furat mașina ca să ajung la bac
și bacul l-am luat. pentru o clipă am avut dilema dacă sunt eu,
sau cel care a furat mașina. man, mașina am parcat-o
la locul ei, nici nu s-a observat
dar cînd am dat la filosofie iar am trișat și
totuși am intrat pe poeziția 69 și am dat de băut, man, am dat
dar banii nu erau ai mei, erau ai lui că era bișnițar, dar lumea s-a bucurat
că era festivalul berii, era și băsescu la masă, dar eu nu eram exact eu,
știam și atuncică eu doar mă foloseam de partea rea din mine
să scot la iveală partea bună. așa am făcut man, și
cu femeile, eu le alegeam pe cele belea
el rămînea cu cele care-l iubeau, pentru că el era bun iar eu rău.
și intuiția a curs peste ani, cum curge aurul în lingouri, man
ca la azteci, ca cerul înstelat în gurile deschise
man, a curs peste mine o basculantă de ciment cînd peste el
curgea lumina din ochii ei, și eu am furat cărți de medicină
și le-am vîndut, iar el a fost cu iubita la mare, man, trebuie să mă crezi
că a venit poezia, eu beam la bodegă, el citea poeme de lorca și eco
iar eu doar beam și-mi calculam cum scot bani de la fată și
timpul a trecut, eu beau și fut, el e îndrăgostit și stă în genunchi în fața femeilor
eu le plesnesc, el le consolează, man, și nu am putere să-l opresc
eu le înșel, el le cere de nevastă, man. asta e intuiția că suntem doi
două caractere diferite, complementare, care ne luptăm pentru supremație
în același corp, în aceeași minte, în același mine.
și el mă sugrumă în somn și eu îi zîmbesc, și zămbetul meu îl face slab și laș
las de la mine ca un donator de sînge
dar pînă acum din lupta asta am rămas amîndoi singuri, fără bani,
fără viitor și el dă vina pe mine, că el e cer puternic iar eu îi rîd în față
pentru că el are toate puterile, eu n-am decît puțină iubire, man
ce pot să zic, el are totul din mine, inclusiv durerea de a-mi lua viața
și cînd apare cineva el se bucură și eu plîng și mă ia la șuturi cît de slab sunt
și cînd mă îmbolnăvesc el îmi dă votcă și curve deși eu vreau doar un ceai
adus de o femeie îndrăgostită de el, dar care vrea să rămînă cu mine,
eu sunt dincolo de cer sunt noapte puternică
dar el toarnă, man, pune și pune pînă se pișă pe mine și ia totul
el face totul ca ciuperca aia de mii de ani, veche cît biblia.
dacă mă sinucid simt că am omorît un om și nu pot face asta, man
dacă visez. visez ca în ștreang.
00873
0