Poezie
căderea unui fluture într-un om
1 min lectură·
Mediu
fericit e cel ce râde cu mâinile
şi planează printre ninsori demente ridicându-se
dinspre cimitire la cer
pe lama ascuţită dintre viaţă şi moarte îmi aşez paşii
fără să mă tai
plutesc şi am o putere deosebită
sărut fulgi de zăpadă fără să-i topesc
era un fel anume cum se iveau noaptea şi liniştea
în clipa aceea
ca o mărgică într-un pahar de palincă trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru
priveam cum absorbi întunericul şi-l prefaci în lumină
şi fluturele m-a izbit brusc atît de puternic
aidoma ploii pline de vrajă sub care statuia
face primul gest
îi simt de-atunci aripile imense în mine şi
nu-mi trebuie trup nici rugăciune să-mi încep zborul
cred că vom sfîrşi împreună
precum stînca şi fluviul ce naşte din ea
o respiraţie e întotdeauna suma altor două
dacă întinzi braţele
o să mă răstignească pe tine
001.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “căderea unui fluture într-un om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14158513/caderea-unui-fluture-intr-un-omComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.